Firebird




Pontiac Firebird a fost construit de divizia Pontiac din cadrul companiei General Motors între anii 1967 şi 2002. Realizat pe o platformă de Chevrolet Camaro, dar cu linii şi forme diferite, se întinde pe patru generaţii şi anume: '67-'69, '70-'81, '82-'92 şi '93-'02. Firebird face parte din clasa "pony car", o clasă ce îmbină stilul unei maşini de două locuri cu viteza, clasă lansată şi definită de Ford Mustang în 1964.

Prima generaţie de Firebird şi-a început viaţa odată cu introducerea, de către John Delorean, a caroseriilor cu două locuri. Având în vedere că Chevrolet Camaro încă era pe liniile de producţie când Firebird îşi făcuse apariţia, echipa de specialişti a păstrat platforma de Camaro schimbând doar liniile feţei, spatelui şi al acoperişului, ceea ce îi dădea o identitate Pontiacului Firebird. Grila de aer precum şi poziţia celor patru faruri erau inspirate din design-ul GTO. Modelul de bază era echipat cu motoare de 6 cilindri în linie, cu carburator simplu cu o cameră, ajungând la 215 cai putere. Existau şi echipări cu motoare de 8 cilindri în V, cu carburaţie dublă pe 4 camere. În 1969 Pontiac introduce un nou model intitulat Trans Am, o linie de producţie de 697 de maşini ce reprezenta un upgrade la modelul de bază constituit din grile de aer, spoilere, motoare mai mari ce ajungeau aproape de 400 de cai putere. Vehiculele Trans Am (Trans-American Sedan Championship, un club sportiv american înfiinţat prin 1966, ce urmărea cursele cu maşini) erau maşini modificate pentru curse cu motoare de până la 6.0 litri.

A doua generaţie de Firebird este pusă în evidenţă de către meseriaşii de la Pontiac prin liniile caroseriei ceva mai unghiulare, DeLorean insistând asupra unui look european, similar cu Maserati şi Ferrari. Cel mai vândut model a fost Trans Am, în special în anul 1979. Anul reprezenta 10 ani de la apariţia TransAm astfel, cei de la Pontiac, cu ajutorul specialistului Herb Adams care a contribuit valabil la dezvoltarea acestui model, venind cu un pachet special pentru ziua aniversară, culoare şi interior din piele argintie, capotă special proiectată gen Firebird, motor SD455, 500 de cai putere. În 1979 s-au vândut aproape 117 mii de Firebird TransAm, cea mai mare vânzare din istoria Pontiac TransAm.

În urma restricţiilor privind emisiile de noxe cei de la Pontiac, începând cu 1982, îşi îndreaptă atenţia asupra consumului de carburant şi dinamică. Astfel, a treia generaţie este formată din trei modele: Firebird de bază, Firebird S/E (versiune cu o echipare medie) şi Firebird TransAm (motoare mai mari, interior valabil şi alte chestii de upgrade, se ştie). Liniile caroseriei sunt complet redefinite. Se pune accent pe aerodinamică, siguranţă, vizibilitate, consum. Pentru prima dată Firebird este echipat cu motoare de 2.5 litri, 4 cilindri, 90 de cai. Se introduce carburaţia electronică, altfel spus, injecţia multipunct şi monopunct. Desigur, existau şi modele gen TransAM care erau echipate corespunzător pentru doritorii de senzaţii. Un exemplu ar fi TTA (Turbo Trans Am) echipat cu un motor supraalimentat Buick V6, prezentat în 1989 de cei de la Pontiac cu ocazia aniversării a 20 de ani de la lansarea TransAm. Model ce a fost ales să participe la Indianapolis 500.

A patra generaţie a reprezentat o continuare a generaţiei precedente, cu linii tot mai dinamice, mai multă electronică, nimic special. Cu timpul, Pontiac Firebird devine victimă a declinului industrial.

6 comentarii:

Anonim spunea...

sunt masini adevarate si eu detin un TRANS AM de 5,l din 90.Olegenda vie,pacat ca nu prea mai vezi pe sosele.OXI;

k.g. spunea...

sunt. mie imi place GTO mai mult.

Anonim spunea...

ultimul model ii cel mai frumos

Anonim spunea...

trans am ma baga cu pla in peco

Anonim spunea...

da cu pula ca consuma cel putin 25%

Anonim spunea...

Eu detin in Romania vreo trei si nici un nu consuma mai mult de 15 litri.Aia cu consumul este o generalizare aiurea despre masinile americane,generalizare facuta pentru ca Europenii au motoare mici.Nu are nici o valoare consumul in locurile unde benzina este ieftina.

Ce este adevarat este ca astea nu sunt masini pentru Europa (cu toate ca deigner-ul F body a fost un neamt) ,loc unde capacitatea cilindrica se considera lux ,sau piesele nu se gasesc (asta incercam eu sa caut cand am gasit blogul :) )

Trimiteți un comentariu