Holul îmi pare bezmetic. Am urcat cu liftul la etajul 7. Uşile s-au deschis şi o lumină transparentă îmi luminează picioarele albe. Mirosul de flori colorate îmi aprind poftele. Păşesc pe un ritm de dans şi ating pereţii cu degetele, încet şi tandru. Numărând apartamentele ajung la uşa dorită, un lemn puternic dintr-un fag bătrân cu multe noduri. Bat în uşă iar sunetul îmi tresare în suflet trezindu mi amintiri. Nicio mişcare, forţez clanţa şi penetrez încăperea conştientă de începutul fanteziei. Abia pătrunsă în poveste, întâmpin o melodie cunoscută din visele mele. E trecut de miezul nopţii, îmi spune un ceas agăţat de un perete colorat în curcubee. Lumina slabă din cameră mă atrage, hipnotizată de dorinţă mă trezesc în mijlocul ei şi gem privind un pat atins suav de roze albe, printre ele un bilet împăturit în multe, ce-mi zice
"aşează-te, atinge-te, visează lin, parfumul drag de roze."
Mi-e frică. De ce plâng ? Acum 3 ani am plecat la ţară. Am rămas singură iar dorul îmi măcina minţile. În acel moment am vândut tot şi am plecat spre locuri noi. Am ajuns într-un sat uitat de lume, aproape de un munte. Am găsit o casă lângă un lac ocupat de păsări, mereu călătoare, ca şi mine. Gândul meu e să-mi termin cartea. În primele zile am încercat să-mi aranjez locuinţa; câteva decoraţiuni, o zugrăveala, nişte reparaţii. Tot răscolind prin toate camerele am găsit intrarea în podul casei, o scară cam subredă, simt cum pârâie în timp ce o escaladez. Interiorul, foarte împăienjenit, îmi dă o senzaţie de frică, diferite obiecte vechi şi cărţi prăfuite, pe un raft zac multe hârtii legate cu o sfoară ce-mi trezesc o curiozitate imensă. Estimez cam 700 de pagini, citesc la întâmplare din mijlocul maldărului
"azi am făcut dragoste, îmi doream mult asta, a trecut mult timp, nici nu mai ştiu cât şi parcă uitasem ce simţi, a fost atât de romantic, tresăream la fiecare atingere a lui, un tânăr creol cu braţe puternice ce mă strângeau atât de tare încât simţeam că mor de plăcere.îi plăcea să mă sărute pe tot corpul, buzele lui erau calde de-mi lăsau urme pe piele iar limba lui atât de dulce îmi atingea diferite zone şi mă făcea să tremur, să plâng, să gem, să strig atât de tare, o noapte întreagă..."
Ce excitant! Cine o fi fost femeia asta? Cu siguranţă era un subiect bun de studiat. Cobor în bucătărie, m-a luat foamea. Soarele apune peste munte, începe noaptea, e senin. Privesc cerul stând pe banca din faţa uşii cu un pahar de limonada în mână. Mă simt visătoare printre stele, e lună plină, broaştele din lac îmi cântă şi totul îmi dă o stare de relaxare. Somnul mă îndrumă spre camera de noapte, un pat mare cu aşternuturi albe. Încerc să dorm dar gândul meu e la jurnalul femeii, îi simt trăirea nopţii pasionale. Cu mâinile, uşor reci şi tremurânde, îmi ating sânii făcându-i să tresară din somnul adânc şi îmi mângâi un zâmbet cu degetele penetrând fantasma viselor născute cu ceva timp în urmă. E cald, e cald şi îmi place cum adie vântul. De dimineaţă m am trezit, râzând, răvăşită prin cearşafuri albe, parcă uitată ori ascunsă de lume. Am păşit spre uşă, înfăşurată în cearşaf, aşezându-mă pe prima treaptă din faţa casei. Atât de linişte! Mă gândesc la viitorul pe care nu mi-l pot închipui.
"aşează-te, atinge-te, visează lin, parfumul drag de roze."
Mi-e frică. De ce plâng ? Acum 3 ani am plecat la ţară. Am rămas singură iar dorul îmi măcina minţile. În acel moment am vândut tot şi am plecat spre locuri noi. Am ajuns într-un sat uitat de lume, aproape de un munte. Am găsit o casă lângă un lac ocupat de păsări, mereu călătoare, ca şi mine. Gândul meu e să-mi termin cartea. În primele zile am încercat să-mi aranjez locuinţa; câteva decoraţiuni, o zugrăveala, nişte reparaţii. Tot răscolind prin toate camerele am găsit intrarea în podul casei, o scară cam subredă, simt cum pârâie în timp ce o escaladez. Interiorul, foarte împăienjenit, îmi dă o senzaţie de frică, diferite obiecte vechi şi cărţi prăfuite, pe un raft zac multe hârtii legate cu o sfoară ce-mi trezesc o curiozitate imensă. Estimez cam 700 de pagini, citesc la întâmplare din mijlocul maldărului
"azi am făcut dragoste, îmi doream mult asta, a trecut mult timp, nici nu mai ştiu cât şi parcă uitasem ce simţi, a fost atât de romantic, tresăream la fiecare atingere a lui, un tânăr creol cu braţe puternice ce mă strângeau atât de tare încât simţeam că mor de plăcere.îi plăcea să mă sărute pe tot corpul, buzele lui erau calde de-mi lăsau urme pe piele iar limba lui atât de dulce îmi atingea diferite zone şi mă făcea să tremur, să plâng, să gem, să strig atât de tare, o noapte întreagă..."
Ce excitant! Cine o fi fost femeia asta? Cu siguranţă era un subiect bun de studiat. Cobor în bucătărie, m-a luat foamea. Soarele apune peste munte, începe noaptea, e senin. Privesc cerul stând pe banca din faţa uşii cu un pahar de limonada în mână. Mă simt visătoare printre stele, e lună plină, broaştele din lac îmi cântă şi totul îmi dă o stare de relaxare. Somnul mă îndrumă spre camera de noapte, un pat mare cu aşternuturi albe. Încerc să dorm dar gândul meu e la jurnalul femeii, îi simt trăirea nopţii pasionale. Cu mâinile, uşor reci şi tremurânde, îmi ating sânii făcându-i să tresară din somnul adânc şi îmi mângâi un zâmbet cu degetele penetrând fantasma viselor născute cu ceva timp în urmă. E cald, e cald şi îmi place cum adie vântul. De dimineaţă m am trezit, râzând, răvăşită prin cearşafuri albe, parcă uitată ori ascunsă de lume. Am păşit spre uşă, înfăşurată în cearşaf, aşezându-mă pe prima treaptă din faţa casei. Atât de linişte! Mă gândesc la viitorul pe care nu mi-l pot închipui.
Erotic
Miros de aer umed scăldat prin lacuri somnoroase. Soarele tocmai escaladează muntele privind pe furiş spre pădurea liniştită încercând să o trezească. Noaptea ce a trecut mi-a liniştit o parte din gânduri. Mi-e dor. Misterul din trecut îmi sugrumă trăirea. Aud şoapte, văd umbre, simt răceala clipei ce îmi arde pielea.
Încercând să-mi uit amintirile, am plecat la o plimbare prin pădurea din apropiere. Am auzit că prin mijlocul ei există un loc de scăldat, ferit de lume şi cu apă caldă. Poteca e aproape dreaptă, încadrată într-un chenar cu verdeaţă, parcă desenată. În dreapta, zbenguia o veveriţă cu privirea firavă şi foarte atentă la mişcările mele, în stânga linişte. Într-un moment de visare, am privit în sus la norii ce se învârt în jurul soarelui, ba înainte, ba înapoi, fără ştire m-am abătut de la potecă lovindu-mă de un pom cu bărbia simţind un fior până în adâncurile mele. Cerul se învârte şi mă prăbuşesc peste iarbă...
Parfumul de trandafiri îmi înebuneşte minţile şi mă face să mă rostogolesc goală prin patul colorat şi moale. Îmi ating sânii aşteptând prezenţa lui în cameră. Uşor transpirată, am strigat şi în acel moment am simţit nişte buze pe picioarele mele ce urcau tot mai mult spre ochii mei. Pielea caldă şi catifelată tresare la fiecare atingere a lui. Timpul îngheaţă în camera fierbinte, totul se învârte. Tânărul vânjos îmi miroase părul, îl atinge şi îl trage în universul lui, colosal şi fermecat. Plăcerea creşte, momentul exploziei se apropie, am ţipat şi...
Am deschis ochii. Veveriţa mânca o alună şi îmi mirosea părul. Fuge speriată de mişcările şi şoaptele mele. Mă ridic greu, îmi şterg transpiraţia de pe frunte şi plec mai departe, confuză şi gânditoare. Urmând poteca, aud un sunet de apă, printre crengile unui copac des, zăresc o femeie ce-şi spală trupul în apă; sâni mari şi aproape rotunzi, părul negru şi lung, forme plăcut conturate. Privesc cu entuziasm până când alunec peste crengi şi mă trezesc direct în apă, aproape de ea. Fără nicio tresărire, se apropie de mine
- Bine ai venit! îmi spune zâmbitoare
Tăcere. Nu îmi găsesc cuvintele.
- Ai venit să faci baie? Văd că eşti nerăbdătoare, ai sărit îmbrăcată în apă. insistă femeia
Am dat din cap. Nu puteam să-i spun că îi spionam formele.
- De ce nu te dezbraci? Hai că te ajut eu.
Nu am schiţat niciun gest. Parcă nu îmi doream, dar, parcă îmi doream. Are mâini drăguţe, atingerile ei sunt foarte atente şi delicate. Mă trage spre mijlocul lacului unde este o piatră mare ce iese din apă cam două palme.
- Hai, sus pe piatră! îmi spune ea
M-am întins pe piatra încălzită de soare. Ea lângă mine. Mă prinde de mână, se apropie uşor şi mă sărută pe buze. Nu pot să mă mişc, mă simt paralizată, tremur. Îmi atinge cu mâna un sân, pe celălalt îl sărută. Săruturi insistente, tot mai multe şi tot mai îndepărtate de buzele mele. Soarele îmi încălzeşte trupul dar eu tremur. Cine eşti, tu, cu părul lung şi negru? Cine eşti, tu, de-mi dai senzaţii nemaiîntâlnite?
