Jurnal 29.14

31. E noapte. E tot noapte de ceva vreme. Atât de noapte încât am uitat cum arată soarele, cum se strecoară razele tiptil pe sub fereastra puţin zgâită, cum miroase, cum se mişcă norii. Am uitat cum se tăvălesc albinele prin flori, cum învârte vântul frunzele.
Am plecat într-o călătorie acum ceva vreme. Am plecat nepregătit şi fără să ştiu unde merg. Am urmat semnele, dar într-un final m-am rătăcit. Opririle dese la fiecare încâlcitură de drumuri îmi ofereau o nelinişte interioară, în special în zona creierilor ce pluteau într-o baie de aburi cu aromă de struguri. Sticluţele cu esenţe tari sunt goale şi asta stinge sensul călătoriei.
Fiinţele inteligente spun despre esenţele tari că se ţin în sticle mici. Eu cred că e doar o afacere.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu