GTO

Datorită marketing-ului, ce urmărea performanţă şi viteză, nişte ingineri de la Pontiac, în frunte cu John DeLorean, se pun pe gândit şi modelează o maşină. Cu design fantastic (zic eu) şi un motor V8 ce varia între 5 şi 7 mii de centimetri (nici nu vreau să mă gândesc), "maşina muşchi" este botezată Pontiac GTO. GTO, era o prescurtare de la Gran Turismo Omologato (un fel de, apt pentru curse, zic eu iar). Producţia de Pontiac GTO începe, în USA, prin 1964 şi se termină în 1974. Şi ca să dezvolt niţel, design-ul era diferit în fiecare an, inclusiv părţile mecanice şi motorul, desigur. Era disponibil în mai multe variante: convertible('64-'71), hardtop('64-'72), coupe('64-'67 şi '72-'74), sportcoupe ('73), hatchback('74). Toate la 2 uşi, existând nişte excepţii: "station wagon" la 4 uşi şi "hatchback" la 3 uşi. Cea mai mare producţie s-a realizat în 1966, un total de 96946 maşini. A mai existat o linie de producţie între 2004 şi 2006, dar o consider irelevantă (zic eu. mă gândesc, în special pe înserate, că nu mai e cum era, începând de la oameni şi filme, până la maşini).

Şi ca bonus: Jim Wangers, despre GTO Royal Bobcat 1965 [link]