Pustiu

În oglinda ta;
plânge răsăritul apus
şi-ţi cântă isteric cuvinte.
priveşti ochi necunoscuţi
ce-ţi şoptesc teamă.
silueta desenată
în culori fuzionate,
zace în esenţe complicate.
umbre reci, torsionate
se ascund tiptil, în spate.

Iarăşi ţipi, tresari
şi o spargi în mii de stele.

1 comentarii:

Liz spunea...

sunt suparata... si imi place pustiu...

Trimiteți un comentariu