Tablou de seară

Din munţi exaltaţi
porneau elefanţii fanatici,
de coarne legaţi cu petunii.
Pe scări împletite de fluturi,
păşeau în coloană urlând,
dragonii în flăcări.
Apare sfârşitul.
Bezmetic ţi-e glasul
când simţi orizontul.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Aceasta este ceea ce eu numesc o poezie contemporană. Felicitări! Ai îmbinat perfect condiţia materială cu cea ideală. Abstractul învaluie insinuant schizofrenia paranoida a elefanţilor mutanţi cu impresia volatilizabilă a fluturilor.
Elementul robust sugerat de "coarnele" elefanţilor în opoziţie cu cel perisabil al fluturilor si petuniilor străpunge carotida timpului cu o îndrazneală demnă doar de contemporaneitate. Cu adevărat genial!!!

Anonim spunea...

va multumesc pentru cuvintele comprehensibile si moi, delicate si fantastice, si mai ales pentru sublinierea adevaratelor sensuri metaforice din randurile de mai sus.

cu respect, stima si onoare.

Trimiteți un comentariu