Cer

cer violet,
din umbre ascunse
pătate cu rouă
şi lacrimi crăpate
de sunetul mării.

cer şi un negru,
să-mi fie iubire
prin liniştea serii
când timpul îmi zace
în farmecul stării.

3 comentarii:

Anonim spunea...

Mi-am facut din umbra
Umbrela, cusuta din roua;
Ca sa ma plimb in voie, ascunsa,
Pe sub cerul tau violet.

Uneori iti carpesc lacrimile,
Crapate de prea multa liniste.
Alteori decupez cerul negru
In forma de pisica,
Tolanita pe genunchii tai,
Ca in serile linistite,
Cand timpul zace, batran si el,
Sa nu iti fie teama sa torci
A uitare,
A lumina,
A nou.

Anonim spunea...

ploua

Anonim spunea...

in noaptea de catifea
cand si luna adormise
o lumina se zarea
slaba printre manuscrise.

bufnita, singura treaza,
e nedumerita foarte.
intrigata se aseaza
langa poet, pe o carte.

si ii pune o-ntrebare:
" nu-ti fie cu suparare
ce tot scrii? vezi viitorul?"
sec, poetul ii raspunde:
"bufnita, ia-ti iute zborul!"

suparata ca-i gonita
se zburleste arogant:
"daca nu-s binevenita,
si nici la vorba poftita,
ma retrag pe creanga mea.
tu ramai pe-a dumneata".

k.g nici n-o asculta
sta varat intre hartoage
uneori mai ridica
usor capul sa se roage:
" zane bune, violete,
si tu luna adormita,
dati-mi inca trei versete
ca se face-acus lumina,
poezia-mi este schioapa
ciocolata nu mai am".
" bea si tu nitica apa"
zice bufnita din geam,
care nu plecase neam,

" nu ti-am zis sa pleci, ciudato?"
"ba mi-ai zis, dar nu am chef."
si- ntr-o cearta neagra-au dat-o,
pana s-a aprins un bec:
doamna luna, se trezise
si la fel si cucuveaua,
si copacii plini de vise,
fara sa isi bea cafeua,
si-n ziarul de scandal
scrie tot amanuntit
cum cei doi s-au casapit.
Restul e cancan.

Trimiteți un comentariu