Aproape treaz

Un vis speriat poposeşte lângă fântâna părăsită. O fântână foarte urâtă şi fără capac, ce ar fi de remarcat este faptul că e parfumată. Reţine asta! Visul cu părul răvăşit îşi odihneşte picioarele umflate şi bătătorite pe o piatră cu o formă diferită de celelalte pietre, îşi deschide atent buzunarul din partea dreaptă şi scoate o sticlă cu lichidul ce urma să-i răspundă la întrebare. Reţine şi asta ! Dinspre răsărit tocmai vine o briză însoţită de soare, evident. În acel moment se produce sărutul, ce umblase haotic toată noaptea printre umbre şi stele. Este sărutul de despărţire, de întâlnire şi de regăsire.

- Nu mai văd, nu mai simt...doar aştept! şopteşte bursucul trezindu-se înainte de operaţie

Capra cu trei iezi [Răzbunarea]

....

- Bos, pot să dorm puţin ? întreabă malacul 1

- Da mă! Până se termină cd-ul ăsta. E belea. răspunde lupul fericit

- Este. Bago paia a lu Salam, ultima. Mă rupe la corason. completează iedul cel mare

Atacul şi bloghistul

Salut

Am lipsit ceva vreme. Abia ce m-am întors din vacanţa fabuloasă petrecută prin mai multe insule. Spun mai multe insule pentru că îmi permit. Acest an am câştigat mai multe căruţe cu bani din blogul personal. Mi-am achiziţionat o vilă cu termopane triplu geam, parchet original din Germania, mobilă la comandă din Olanda, gresie Italia şi plasme în fiecare cameră. Vila este aşezată strategic în Băneasa, lângă lac, cu vedere la monument.

Pentru cei care nu mă cunosc mă numesc Boris Matei Ştüţ, am 58 de ani şi am fost agent de pază. În prezent sunt bloghist de succes. Dar în orice meserie există şi părţi negative. În acest caz sunt ameninţările. Datorită succesul meu imens, unele persoane invidioase (nu dau nume), m-au ameninţat psihic, pe mine şi rudele mele apropiate, chiar mi-au atacat online blogul personal. Aceste situaţii, considerate de mine impertinente, m-au determinat să plec în străinătate în speranţa că lucrurile se vor linişti. Dar m-am înşelat. La ieşirea din aeroport am fost întâmpinat de şapte indivizi, fiecare cu câte un buchet de trandafiri. La prima vedere nu părea periculos, dar ce m-a pus pe gânduri a fost culoarea vie a trandafirilor şi măştile de bal mascat purtate pe feţe. La un moment bine stabilit, în prealabil bănuiesc, de aceştia, lucrurile au căpătat un alt sens. Trandafirii au început să cadă, ca într-o poveste romantică de toamnă, lăsând în urmă topoare, bâte şi o sabie. Aceştia m-au atacat ca în filmele cu karate. Nu îţi face probleme! Noţiunile mele de bază ca agent de pază şi-au spus cuvântul. Doborându-i pe toţi am plecat spre casă fără să mă uit în urmă.

În prezent sunt în Mol, beau o cafeluţă la etaj şi sunt wireless pe lactop. Ce bine e acasă!

Conexiunea

"Un alt experiment eşuat, o altă zi. Transportul cu medicamente vine peste trei luni. Virusul scăpat de sub control a făcut opt victime şi încă trei în prima fază. Mi-e dor de liniştea primăverii, de mirosul florilor, scăldatul în lacul de lângă casă, de sărutul tău dulce şi de gustul nucilor de toamnă..."

Din documentele astea, arhivate şi aliniate la perfecţie pe nişte rafturi înalte şi prăfuite, înţeleg că un virus a terminat toată echipa din această locaţie. Un virus creat tot de ei. Se pare că aici se făceau experimente la greu. Culoare lungi şi întunecate, mai zăreşti pe la câte un colţ o lampă fluorescentă care pâlpâie, toate se întâlnesc în centrul de comandă. La etajul 3, ultimul de altfel, se află rampa de aterizare a diferitelor transportoare, acoperită de o parabolă imensă, transparentă şi pitorească. Obişnuiesc să îmi pierd mult timp acolo, pe un scaun găsit prin subsol, jupuit, cu picioarele uşor arcuite şi un spătar moale. Privesc stelele şi vârfurile munţilor din apropiere, toate pe un fundal melodios şi relaxant venit din vaporii unei tării de calitate.

Mesajul face parte dintr-un alt calup de date trimise spre centrul meu de comandă şi planeta 3, de unde încă aştept răspuns. Legătura wireless e sigură dar foarte rară. Din studiile mele am ajuns la concluzia că este o reflexie a unei unde ce se propagă peste adăpost.
Sper să fie bine. Ţinem legătura.

Conexiunea

Problema se complică. Am plecat într-o zi să achiziţionez două pâini şi o sticlă cu lapte, neştiind că la prima intersecţie voi fi răpit de un ninja pe role.
Au trecut 34 de zile, după calculele mele. În prezent sunt în munţi. Am reuşit să evadez şi rătăcesc de 2 zile. Spre norocul meu că am găsit un loc părăsit, un loc automatizat la perfecţie şi totuşi părăsit. Nu îi cunosc povestea, este prea devreme dar am să analizez situaţia. Cert e că am prins o legătură wireless şi am lansat câteva mailuri speciale spre centrul meu de comandă, printre care şi acest text. O mare parte a mesajelor sunt direcţionate pe frecvenţa specială spre planeta 3 galaxia Gutănbergi, sper să ajungă şi să primesc un răspuns.
În acest loc sunt multe documente, accesorii şi lucruri interesante. Îmi trebuie timp să le analizez şi să construiesc ceva pentru a mă putea întoarce acasă. Partea bună e că am descoperit o ladă cu conserve de fasolică, ciorbiţă şi sărmăluţe, ba mai mult, şi trei sticle cu tărie la litru.
Sper să fie bine. Ţinem legătura.

Motorul în doi timpi

Încă o zi!

Şi dacă ar fi, şi dacă n-ar fi, m-aş privi , m-aş îndoi, şi, aş crede în cele din urmă. Din oglindă se varsă amintiri peste picioarele mele reci, murdare, obosite şi tocite. O explozie de clipe trăite sau visate, artificii înstelate fără sensuri, fără o potrivire armonioasă. De parcă ar conta!
Dacă aş fi o zi o pasăre, aş muri de zbor şi de zbucium, mi-aş inventa un gând, un vis, un pământ care nu există şi l-aş cutreiera ca o săgeată, iar culorile mi-ar izbi aripile în nebunia zborului. Aş zbura prin vise perfecte, atinse de culori calde, m-aş îndrăgosti de cer şi aş adormi acolo, cu el de mână, în castelul lunii, înveliţi cu nori pufoşi.
Dacă aş exploda într-o zi în mii de scântei, doar o scânteie aş fi eu, restul ar fi vise, clipe, resturi de imaginaţie. O scânteie purtată de vânt şi răcită de timp. Şi dacă ar fi, m-aş aşeza pe o floare şi aş intra în sufletul ei. Aş adormi într-o dezordine interioară şi un regret. O plantă jumătate moartă, jumătate eu. Încă o zi!