Departe de problemele societății

Ambarcațiunea personală plutește îngrijorător de lin spre țărmuri tropicale. Cele trei bagaboande își mângâie corpurile cu raze de soare fuzionate cu uleiuri scumpe. Noaptea a fost lungă.
Mi-au trebuit două butoaie cu magiun special comandat din Turcia (unde am o propietate).
Vremea e frumoasă...viața triumfală.

Călătoriile mele sunt nelimitate. Pescuit, distracții, clabing prin insule, cafeluțe sub catarg și, mai nou, șouri tv. Toate sunt zămislite din banii câștigați la burse, imobiliare și mai ales din blogăreală.
Îmi amintesc, la lumina lunii privită de pe valuri, zilele când obișnuiam să fiu pândar la poarta întreprinderii, completam rebuse, făceam poezie și așteptam cu sufletul la gură lactopul.
Îmi amintesc începuturile de blogăreală într-o cameră infectă de la parter, de scrierile mele despre cum îmi petreceam timpurile, despre știri de ultimă oră și de filmele cu iutub.
Tu îți mai amintești??

În prezent îmi fac un ten ideal pe valuri tropicale și servesc băuturi selecte cărate spre mine de slugi personale. Sunt wireless și prea sexy.

Jurnal 32.13

Azi plouă. Vizitele sunt rare sau chiar deloc. Zăresc printre gratii un soare posomorât. Doar gândul zburdă vesel pe câmpii cu flori parfumate. Mi-e dor de o sticlă plină cu bucurie. Camere cu indivizi bolnavi. Muște mari și verzi, din cele care obișnuiesc să poposească pe hoituri. Noaptea, pe holurile luminate haotic, aleargă niște zgomote deșucheate, bătrâne și infinite ce-ți transformă somnul într-un coșmar dulce. Am degetele înghețate pentru un scris de copilandru.
A trecut ceva vreme. A trecut prea multă vreme. A trecut...

Jurnal 30.13

Toate bune, sau cel puţin aşa cred. Am dreptul la o plimbare pe zi, însoţit, desigur, de un individ mare cu părul prins în coadă, cu degete mari şi boante, lipsit de zâmbet şi cu ochii verzi. Câteodată, individul mă priveşte mirat.
Nu am mai băut de ceva vreme, şi asta nu pentru că nu mai vreau ci pentru că nu sunt lăsat. Îi simt lipsa parfumului transparent, licorii extraordinare plină de inspiraţie şi a căldurii ce te împresoară la un moment dat. Îmi imaginez silueta mea printre sute de sticle, zburdând şi strigând, ascultând poeme ce se ridică din aburul tăriei lor.
Am dreptul la o vizită pe săptămână, sub supraveghere atentă, desigur, dar nu ştiu de cine pentru că nu am mai primit vizite de ceva vreme. Mă simt părăsit. Lucrurile se schimbă. Lucrurile nu mai sunt cum erau. Lucrurile se sting...încet...încet

Scule...nu glumă

Şi dacă e târziu în noapte, plouă şi vântul bate în portiţă !? În acel moment, când poemul abia începe să-ţi umble prin sufletu-ţi firav, se strică maşinăria de tăiat mezeluri.
Ce fac? te întrebi cu mâna dusă la pieptuţ. Şi-ţi este foame de lup, de alte animale.
Şi-ţi aminteşti de noţiunile de bază, de scoală, de fizică şi de profu de desen care avea un blog intitulat "cum să îţi repari singur maşinăriile". Şi în acel moment te apuci de treabă. Dar dacă ai avea şi scule. Păi fii atent aici...

detalii...