Heri Pórtar şi gagica bestială

Salut! Numele meu, având nişte origini străine neştiute, este Irelevant Anu Stare, dar mă puteţi intitula Baros, aşa îmi spuneau prietenii mei. În prezent, în urma unui accident la pescuit pe o baltă din Periş, sunt toţi morţi. Eu am scăpat pentru că nu am putut să merg, fiind la spital, căzusem pe scările blocului cu bicicleta ieşind din lift. În următoarele rânduri am să prezint drama lui Heri (fie iertat de Domnu, era pe iaht).

Heri Pórtar se trăgea dintr-o familie de fotbalişti. Dorinţa lui şi a tatălui acestuia era să devină un mare portar la naţională. În fiecare Sâmbătă ne strângeam la fotbal pe terenul din spatele blocului, o combinaţie de iarbă cu pietre (în prezent s-a făcut o televiziune). Câteodată jucam toată ziua, alteori doar frunza şi cărţi (asta pentru că ne blocau lumea porţile cu bătutul covoarelor).
Îmi amintesc perfect acea zi însorită, tocmai venisem de la mare bronzat total, îmi reglam ceasul la Aifon. Heri îşi face apariţia cu Z-ul de la ta-su. După parcarea laterală de 3 minute, se îndreaptă spre grup cu un zămbet până la urechi (toţi îl invidiam, era cel mai bogat dintre noi, al lui era şi iahtul, fie iertat de Domnu), într-o mână avea cheile, telefoanele (cel puţin două, aşa se poartă) şi ţigările, în alta, o minge de piele nouă (belea, mai târziu am aflat că era originală, cu autografe de la Perjă, Bănel şi Maradona) iar la gât avea briliante. Noi stăteam în părculeţ, fiind locul nostru. Încadraţi într-un cerc în jurul la două PET-uri de 2.5 pe care le făceam poştă la cerere. Bizon, un individ căruia îi plăcea să fie interesant, ne spunea mereu poveşti şi cum se bătea el cu cel puţin şapte ţigani-pancări. Era cam nou în grup şi toţi îi dădeam ruşinea. Pantera, un orfan repetent, era visător şi scria poezie. Noi îl bănuiam că e retard. Stătea la o babă de la 3, fără bani, cred că trăgea la ea altfel nu îmi explic situaţia.
După ce am dat mat la pet-uri, am încins un fotbal pe teren cu mingea de piele cea nouă. Eu, Sinistru, încă trei şi Heri în poartă...şi restu lumii. Am jucat ceva timp, mai exact până am spart geamurile lui Titi instalatoru de la parter cu mingea pe care ne-a şi tăiat-o (atunci am aflat cum se sparge o minge cu franceza. da şi noi am făcut pipi în vestiarul lui). Apoi am plecat în Mol la etaj să bem o cafeluţă. Fiind aproape, am mers pe jos. Pe drum, Bizonu, ne-a povestit cum a bătut patru badigarzi într-o discotecă, în urmă cu patru zile, şi apoi a tras două femei simultan, tot în seara aia. Când a terminat povestea, ne-am trezit pe scările rulante care ne ridicau la cer. Lângă masa la care tocmai ne aşezasem, erau trei gagici valabile, una dintre ele avea nişte ţâţe ascuţite ca furca lui bunicu. Când a văzut-o Heri, făcându-i-se ochii cât cepele, a luat atitudine (cum spunea un coleg de serviciul, de la uzină, în viaţă trebe să fii şi puţin bagabond). Ademenind-o cu trei savarine şi-un jeleu crud, reuşeşte să o atragă în mrejele lui la toaleta molului.
Abia că începuse Bizonu să povestească cum a bătut cinci ţigani înarmaţi cu lanţuri şi topoare, când, îşi face apariţia Heri cu o faţă de "trădaţi în dragoste". Trage aer în piept şi ne zice: Bă, e bărbat! Stăm niţel aşa... şi ne întrebăm: Bă eşti nebun?

1 comentarii:

Anonim spunea...

=)) funny "era visător şi scria poezie. Noi îl bănuiam că e retard" :))

Trimiteți un comentariu