nebuni de alb

Mâncând cireşe,
întins prin flori,
visând la nori.
Cu gândul alb,
n-am să mai zbor!

Chiar îmi zâmbeşti
prin ploaie,
prin stele şi chiar soare.
N-am să mai plâng
dar tu eşti, oare ?


Iar în apus,
la fel de negru,
aş vrea să simt
suflarea ta de zână albă.
N-am să mai dorm!