Mâncând cireşe,
Întins prin flori
Visând la nori
Cu gândul alb.
N-am să mai zbor.
Chiar îmi zâmbeşti
Prin ploaie,
Prin stele şi chiar soare.
N-am să mai plâng.
Dar tu eşti, oare ?
Iar în apus, la fel de negru
Aş vrea să simt
Suflarea ta, de zână albă.
N-am să mai dorm.
Întins prin flori
Visând la nori
Cu gândul alb.
N-am să mai zbor.
Chiar îmi zâmbeşti
Prin ploaie,
Prin stele şi chiar soare.
N-am să mai plâng.
Dar tu eşti, oare ?
Iar în apus, la fel de negru
Aş vrea să simt
Suflarea ta, de zână albă.
N-am să mai dorm.
1 comentarii:
imi pare rau, aveam nevoie, iti multumesc si mi-e rusine...
Trimiteţi un comentariu