Plouă torenţial în pădurea cu alune. Poate pare a poveste, dar plouă cu alune. Bursucul, veveriţa şi ratonul, aşteaptă cu sufletul la gură apariţia urşilor polari. Biletele s-au vândut cu o lună în urmă. Mai sunt 2 ceasuri, timp suficient pentru o cafeluţă la terasa din apropiere. Abia că se potolise ploaia când, îşi face apariţia pe o bicicletă cu roţi mici, iepurele, raperul pădurii. Parchează bicicleta şi îşi scoate căştile de pe urechi apoi îşi salută prietenii şi se aşează la masă, începând discuţia:
- Prieteni, să vă zic ce am păţit ieri! Mergeam eu liniştit pe poteca cu salcâmi întorcându-mă de la vulcanizare unde am lăsat bicicleta, ascultam ultimul album a lui 2Pac şi scriam în jurnal nişte versuri cu rimă pentru noua mea melodie, când, aud nişte ţipete ce veneau dinspre lac. În acel moment mi-am imaginat cum este cineva violat lângă lac iar eu salvam situaţia, iar ca gest de mulţumire, victima se dăruieşte mie.
- Şi ai sărit în ajutor ? întreabă veveriţa care stă cu labele sub bărbie fiind foarte atentă la ce spune iepurele
- Stai să-ţi zic ! În acel moment mi-a venit inspiraţia şi am deschis jurnalul, într-o perfectă rimă am aşezat nişte cuvinte pe pagină finalizând melodia. Cu cât ţipetele erau mai stridente, cu atât eu mă umpleam de inspiraţie şi scriam.
- Bine bine, dar ai sărit în ajutor ? insistă veveriţa începând să se foiască
- Nu ! M-am grăbit să ajung la studio. răspunde iepurele aprinzându-şi o ţigară
Discuţia este întreruptă de apariţia urşilor polari dintr-o superlimuzină. Ţipete, nebunie. Începe concertul.
- Prieteni, să vă zic ce am păţit ieri! Mergeam eu liniştit pe poteca cu salcâmi întorcându-mă de la vulcanizare unde am lăsat bicicleta, ascultam ultimul album a lui 2Pac şi scriam în jurnal nişte versuri cu rimă pentru noua mea melodie, când, aud nişte ţipete ce veneau dinspre lac. În acel moment mi-am imaginat cum este cineva violat lângă lac iar eu salvam situaţia, iar ca gest de mulţumire, victima se dăruieşte mie.
- Şi ai sărit în ajutor ? întreabă veveriţa care stă cu labele sub bărbie fiind foarte atentă la ce spune iepurele
- Stai să-ţi zic ! În acel moment mi-a venit inspiraţia şi am deschis jurnalul, într-o perfectă rimă am aşezat nişte cuvinte pe pagină finalizând melodia. Cu cât ţipetele erau mai stridente, cu atât eu mă umpleam de inspiraţie şi scriam.
- Bine bine, dar ai sărit în ajutor ? insistă veveriţa începând să se foiască
- Nu ! M-am grăbit să ajung la studio. răspunde iepurele aprinzându-şi o ţigară
Discuţia este întreruptă de apariţia urşilor polari dintr-o superlimuzină. Ţipete, nebunie. Începe concertul.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu