Jurnal 32.13

Azi plouă. Vizitele sunt rare sau chiar deloc. Zăresc printre gratii un soare posomorât. Doar gândul zburdă vesel pe câmpii cu flori parfumate. Mi-e dor de o sticlă plină cu bucurie. Camere cu indivizi bolnavi. Muște mari și verzi, din cele care obișnuiesc să poposească pe hoituri. Noaptea, pe holurile luminate haotic, aleargă niște zgomote deșucheate, bătrâne și infinite ce-ți transformă somnul într-un coșmar dulce. Am degetele înghețate pentru un scris de copilandru.
A trecut ceva vreme. A trecut prea multă vreme. A trecut...

2 comentarii:

cineva... spunea...

Eu in fiecare zi te-am cautat. Si bine zici "camere cu indivizi bolnavi", ca parca asta era senzatia cand intram aici, o vizita intr-un salon parasit. Am crezut ca ai abandonat. Ma bucur ca te-ai intors. Nu stiu daca asta inseamna ca te-ai facut bine sau dimpotriva, dar ce-o fi fost...sper sa povestesti, draga K.G. Pirel.

Unknown spunea...

Vizitez foarte multe bloguri dar tu esti printre singurii care pun suflet cu adevarat in aceste articole. Felicitari !

Trimiteți un comentariu