Jurnal 30.13

Toate bune, sau cel puţin aşa cred. Am dreptul la o plimbare pe zi, însoţit, desigur, de un individ mare cu părul prins în coadă, cu degete mari şi boante, lipsit de zâmbet şi cu ochii verzi. Câteodată, individul mă priveşte mirat.
Nu am mai băut de ceva vreme, şi asta nu pentru că nu mai vreau ci pentru că nu sunt lăsat. Îi simt lipsa parfumului transparent, licorii extraordinare plină de inspiraţie şi a căldurii ce te împresoară la un moment dat. Îmi imaginez silueta mea printre sute de sticle, zburdând şi strigând, ascultând poeme ce se ridică din aburul tăriei lor.
Am dreptul la o vizită pe săptămână, sub supraveghere atentă, desigur, dar nu ştiu de cine pentru că nu am mai primit vizite de ceva vreme. Mă simt părăsit. Lucrurile se schimbă. Lucrurile nu mai sunt cum erau. Lucrurile se sting...încet...încet