Conexiunea

"Un alt experiment eşuat, o altă zi. Transportul cu medicamente vine peste trei luni. Virusul scăpat de sub control a făcut opt victime şi încă trei în prima fază. Mi-e dor de liniştea primăverii, de mirosul florilor, scăldatul în lacul de lângă casă, de sărutul tău dulce şi de gustul nucilor de toamnă..."

Din documentele astea, arhivate şi aliniate la perfecţie pe nişte rafturi înalte şi prăfuite, înţeleg că un virus a terminat toată echipa din această locaţie. Un virus creat tot de ei. Se pare că aici se făceau experimente la greu. Culoare lungi şi întunecate, mai zăreşti pe la câte un colţ o lampă fluorescentă care pâlpâie, toate se întâlnesc în centrul de comandă. La etajul 3, ultimul de altfel, se află rampa de aterizare a diferitelor transportoare, acoperită de o parabolă imensă, transparentă şi pitorească. Obişnuiesc să îmi pierd mult timp acolo, pe un scaun găsit prin subsol, jupuit, cu picioarele uşor arcuite şi un spătar moale. Privesc stelele şi vârfurile munţilor din apropiere, toate pe un fundal melodios şi relaxant venit din vaporii unei tării de calitate.

Mesajul face parte dintr-un alt calup de date trimise spre centrul meu de comandă şi planeta 3, de unde încă aştept răspuns. Legătura wireless e sigură dar foarte rară. Din studiile mele am ajuns la concluzia că este o reflexie a unei unde ce se propagă peste adăpost.
Sper să fie bine. Ţinem legătura.