Motorul cu abur

Prin 1705 Thomas Newcomen inventează motorul cu abur (aşa se zice, ştii cum e, poate l-au inventat alţii dar nu s-au făcut remarcaţi), dezvoltat ulterior de către James Watt în 1769, este folosit în transportul pe uscat şi apă, în fabrici pentru mişcarea diferitelor agregate, chiar a făcut posibilă tipărirea de ziare şi alte chestii care îmi scapă momentan.

În rândurile ce vor urma am să încerc o explicaţie a principiului de funcţionare. Motorul cu abur urmăreşte transformarea de energie termică în energie de mişcare. Acelaşi lucru urmăreşte şi motorul maşinii tale cu care mergi să bei o cafeluţă în mol sau te duci la uzină, dar care e diferenţa dintre cele două ?! Sună bizar comparaţia, având în vedere că motorul cu abur s-a inventat acum 3 secole. Deci, această maşinărie este un motor în doi timpi, fără ungere şi cu ardere externă pentru că arderea se face într-un boiler, format din două camere; într-o parte are loc arderea combustibilului solid (lemne,cărbuni..) iar în alta se introduce apă. Conform fizicii studiate în şcolile în care obişnuiam să o ardem când eram tineri, în urma încălzirii peste temperatura de fierbere, apa se transformă în abur ceea ce duce la o creştere a presiunii în boiler. Prin intermediul unor conducte, aburul aflat sub presiune, este introdus în interiorul cilindrului unde împinge un piston până la o anumită poziţie. Pe de altă parte, o tijă aflată în continuarea pistonului, antrenează nişte angrenaje formând o mişcare de rotaţie precum şi deschiderea/închiderea unor supape ce permit evacuarea aburului destins, şi admisia aburului sub presiune pe o altă parte a pistonului forţându-l să revină în poziţia iniţială (acţiunea se reia, astfel pistonul se mişcă înainte şi înapoi).