Jurnal 29.13

Vineri. 1. Chiar prima zi. M-am trezit de dimineaţă pe prispă, băusem aseară, iar. Parcă ar fi ceva nou. Câteodată mă gândesc de ce mai vorbesc despre asta, doar face parte din rutină. Plouase noaptea, rău. Mereu scriu în jurnal când plouă ori când beau. De ce? Ce legătură are apa, sau cu cine? Eram lungit peste ultimele trepte noroite. Aşezat calculat şi perpendicular, am deschis uşurel ochii capului greu să privesc răsăritul. Vedeam doar lemne şi două rândunele legănându-se pe o pânză de păianjen, după care au mai urmat... S-a golit şi asta! Tiii, ce nebunie. Crezi că trece timpul repede? Dar eu când scriu în jurnalul ăsta, e deja seară, şi deja s-au golit trei.

să taci, tu, sticlă!
nu-mi vorbi despre fiinţă.
eşti barbară şi neclară,
când te scot din poieniţă.

Mi-a venit, aşa, din beznă. Merg să iau alta.

2 comentarii:

cineva... spunea...

şi sticla ce ţi-a răspuns?

k.g. spunea...

nu raspunde.

Trimiteți un comentariu