Plante medicinale - recoltare, uscare, conservare

Având în vedere că la baza eficienţei terapeutice a plantelor medicinale stă relaţia substanţă activă-acţiune farmacodinamică, de primă importanţă este calitatea materiei prime.
Primul element pentru obţinerea unei materii prime de bună calitate îl constituie, cunoaşterea organului de plantă cu conţinutul cel mai ridicat de substanţe active (rădăcini, rizomi, părţi aeriene, scoarţe, frunze, flori, fructe, seminţe).
Al doilea element important, legat tot de conţinutul în substanţe active, este, momentul optim de recoltare, în funcţie de perioada din zi şi condiţiile meteorologice. Alegerea momentului optim de recoltare este condiţionat de stadiul de vegetaţie a plantelor (înainte de înflorire, în boboc, înflorit...) şi de anotimp. Având în vedere perioada de zi şi condiţiile meteorologice, în general, plantele medicinale se recoltează pe timp uscat, dimineaţa, după ce roua s-a evaporat sau după amiază, până la apusul soarelui. Plantele cu un conţinut de uleiuri volatile se vor recolta, în special, pe timp noros sau dimineaţa, înainte de răsăritul soarelui.
Al treilea element, de ordin tehnic, este, metoda cea mai corectă de recoltare. Pentru protecţia plantelor medicinale perene, precum şi asigurarea perpetuării speciei, la recoltare trebuie să se ţină seama de anumite reguli, importante pentru viitorii ani. Să valorifici raţional o zonă bogată în plante medicinale, nu înseamnă să extermini plantele din zona respectivă. În cazul recoltării organelor subterane sau a plantelor întregi, se vor lăsa în zona respectivă suficienţi indivizi care să asigure materialul de înmulţire pentru anii viitori. Se vor lăsa unele cantităţi, din fructe, care să asigure refacerea plantelor, iar în zonele unde s-au recoltat plantele în totalitate, se va însămânţa terenul cu material de înmulţire din aceleaşi specii.

Rădăcinile (Radix), rizomii (Rhizoma), bulbii (Bulbus) şi tuberculii (Tubera), altfel spus părţile subterane ale plantelor, se recoltează primăvara timpuriu, înainte de formarea mugurilor sau a părţilor aeriene ale plantei, sau toamna târziu după ofilirea părţilor aeriene. La recoltarea acestor organe ale plantei, datorită lipsei părţilor vegetale superioare (tulpini, frunze, flori), se ivesc cele mai multe confuzii. Si deci, se va acorda o atenţie deosebită identităţii botanice a speciilor respective.
Părţile aeriene (Herba) ale plantei se recoltează, de obicei, cu puţin înainte de înflorirea completă sau în timpul înfloririi. În acest caz, momentul optim al recoltării diferă în funcţie de specie, altitudine şi zona geografică unde creşte planta. Recoltarea se face manual, cu foarfeca sau secera, în nici un caz prin smulgere.
Mugurii foliari (Gemmae sau Turiones) se recoltează primăvara devreme, înainte de desfacerea lor. Se recomandă ca recoltarea să se facă în parchetele de exploatare forestieră.
Scoarţa sau coaja (Cortex) tulpinilor, ramurilor sau rădăcinilor se recoltează, în special, primăvara, la începutul vegetaţiei, când se desprinde mult mai uşor. Şi în acest caz, se vor lăsa suficiente ramuri necojite pentru refacerea arbustului sau arborelui.
Frunzele (Folium) se recoltează după ce au ajuns la maximum de dezvoltare, manual dar nu prin strujire pentru a nu se zdrobi, mărind astfel suprafaţa de contact cu aerul şi pentru a nu se distruge celulele ce conţin uleiuri volatile.
Florile (Flores) se recoltează diferit, în funcţie de specie. Astfel, pot fi recoltate în boboc, la începutul înfloririi, în timpul înfloririi şi înainte de ofilire.
Fructele (Fructus) se recoltează în pârgă, când conţin maximum de vitamine, sau când au ajuns la coacere, din nou în funcţie de plantă.
Seminţele (Semen) se recoltează cu puţin înainte de completa maturizare, apoi se întind pentru uscare în straturi subţiri.

Toate aceste materii prime vegetale, se usucă imediat după recoltare. În scopuri industriale, uscarea se face în spaţii special amenajate, iar pentru utilizarea casnică, plantele sau părţile de plantă se usucă în snopuri mici, agăţate la aer, la umbră sau la soare, de la caz la caz, sau în poduri bine aerisite, puse pe hârtie, site, prelate curate. Înainte de uscare, plantele se vor curăţa de corpuri străine, de părţi ale plantei care sunt alterate, mâncate de insecte sau nu sunt indicate consumului.
După uscare, materiile vegetale vor fi ambalate în pungi de hârtie, săculeţi de pânză sau cutii de carton, în nici un caz în materiale de plastic. Pentru utilizarea plantelor medicinale ca atare sau sub formă de ceaiuri, tincturi, extracte, ele trebuie să aibă o puritate cât mai ridicată. Se vor evita plantele provenite din zone poluate, parcuri, grădini, marginea şoselelor etc. În cazul utilizării sub formă de infuzii, decocturi, extracte sau alte forme farmaceutice destinate în special uzului intern, plantele vor fi spălate cu apă rece, la fel ca fructele sau zarzavaturile.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu