Ce e vis ori nu-i visare? Ce-i aievea sau eroare?

Am crescut într-o lume (generaţie) superstiţioasă. Fie am avut o bunică sau o mamă care ne spuneau: "vaaai, ai visat fetiţă?? e de rău, e bine doar când visezi băiat." Fie ne-au "predat" la şcoală superstiţia visului. (vezi "Baltagul").

Cert este că eu am superstiţia viselor. Ba mai mult, "gugălesc" în sensul ăsta: am visat şosete. Mă duc repede să văd ce înseamnă. Am căutat îndîrjită, pentru că ştiam precis că există o interpretare. Şi am găsit. "şosetă: vezi ciorap".

EEEE, dar există nişte vise ale mele, o minunăţie, care nu se pot "gugăli", dar cu siguranţă orice culegător de experienţe subconştiente ar rîvni la ele.

Ţi le povestesc ţie. Tu vei decide soarta lor.
Înainte însă uite ce spune Wikipedia despre vise, pe scurt:
*experienţa subconştientă, constând dintr-o succesiune de imagini, sunete, idei, emoţii şi alte senzaţii, care apare, de obicei, în timpul somnului, dar mai ales în cazul tipului de somn în care ochii se mişcă (somn REM). Evenimentele din vis sunt cel mai adesea IMPOSIBILE sau foarte puţin probabile în realitatea fizică din starea de veghe, fiind simultan în afara posibilităţii de control a persoanei care visează.

Aşa că m-am hotărât: îmi fac bagajul în seara asta şi mă mut dincolo. Vreau să îmi pierd controlul.

Cel mai drag vis al meu, ca stare răsfrîntă apoi în real, este o casă mare, luminoasă, colorată, ale cărei ferestre se deschideau una spre Roma şi alta spre Paris. În vis nu există graniţe, aşa că alăturarea celor două e explicabilă. Cred că era casa ideală, ce zici? şi era a mea. În aceeaşi dimineaţă îmi beam cafeaua la Roma ori la Paris. Doar un pas, în şosete. După pofta inimii. Aşa e in vis.
În real, am o casă ale cărei ferestre tot în două locuri se deschid: una pe alee, alta la ghenă. Tot după pofta inimii.

În alt moment doar al meu aveam o prietenă specială. O zebră. Ne plimbam şi noi, aşaaa, ca fetele. Îşi povestea viata, foarte calmă, cred că îmi spunea ceva frumos. Din păcate, nu mi-am amintit povestea când m-am trezit, dar am venit înapoi cu trăsăturile ei foarte clar întipărite în minte: liniştite, calde, plus că ne plimbam cam cum se plimbă lumea în Viena pe la 3 după-amiaza. Şi nu m-aş mai fi întors. Era aşa bine acolo cu ea!

În Berlin mi-a fost mai greu. O vacanţă scurtă cu prietenii. Culmea, ei vroiau la plajă. Şi chiar am văzut marea. (asta e: în vis poţi face plajă şi la Berlin). Însă eu m-am împotrivit: nu mergem la plajă, descoperim oraşul, ce naiba, de cîte ori venim aici? Şi...am ajuns pe tot felul de străduţe, blocuri, multe blocuri, şi apoi gunoaie, munţi chiar, mulţi maidanezi şi rău-făcători. Prietenii mei au fost răpiţi şi bătuţi. Eu cumva am ajuns într-o cameră de hotel. Pereţii erau din sticlă , aşa că îmi vedeam vecinii: o trupă rock, nemţi evident, îmbrăcaţi în piele neagră, mulată, pletoşi. Cozi foarte lungi. Eram disperată să îmi găsesc prietenii. Nu aveam bani şi nici acte. Asta îmi amintesc despre Berlin. Din păcate m-am întors în real înainte de a-i găsi şi cu o imagine famată a oraşului.

Să fi fost 3 dimineaţa, după o insomnie cruntă, istovită, am ajuns în piaţeta unui oraş mic. Lume puţină, dar bună. Multă lumină. Era duminică, aşa părea. Culori incredibile, iar. Toată lumea privea în sus. Pe o colină, suficient de înaltă, cît să te doară gîtul uitîndu-te în sus, un căluţ, incredibil de frumos, se pregătea pentru o competiţie. Ar fi trebuit să sară peste nişte obstacole. Din pacate, a ratat. S-a prăbuşit în piaţetă şi s-a făcut bucăţi. M-am întors înapoi cu sunetul oaselor de căluţ zdrobite. Trebuia să fi fost în acel loc, atunci, cu mine să îţi dai seama cît de intens a fost momentul. Am plans acolo. Aici nu.

Dar să spunem, că toate "întâmplările" astea au o explicaţie: umblu prin lume şi iubesc animalele. Însă visul de ieri...offf, şi nici măcar nu îţi pot da toate detaliile. Deşi ar fi o bună documentare pentru tine.
Aşadar, cumva am ajuns în acelaşi pat cu o colegă. Foarte frumoasă, de altfel. S-a dezbrăcat. S-a lipit de mine. Fiecare mişcare îi trăda premeditarea. Şi surpriză: avea două penisuri. Unul în faţă, altul în spate. Mărimi considerabile, aproape imposibil de ascuns sub nişte pantaloni mulaţi. O priveam uimită şi compătimitoare: săraca, ce greu trebuie să îi fie vara pe plajă! Doar că ea nu avea nicio inhibiţie. Cele două se mişcau cu intenţie precisă, deasupra mea. Ce intentie ...?!! nu îţi pot spune. Chestia e că....ne-am simţit bine amîndouă. Dar, cum spune şi doamna wikipedia "evenimentele din vis sunt cel mai adesea imposibile". Cu ce m-am "întors"...? cu cheful de a fuma ţigara de după şi o criză de rîs înainte de a-mi fierbe cafeaua.
Stare care a durat toată ziua.
Se traduce un asemenea vis prin nevoie disperată de sex? Poate aşa ai spune la prima vedere. Aici în Panpandoria de Sud nu duc lipsa. Dar, să fim serioşi: n-am timp. În plus, pentru mine de o vreme sexul e ca o pungă de bomboane M&M. Îmi plac la nebunie, dar doar din cînd în cînd. :)::)

Deci, am toate motivele să mă mut în vis. Îmi fac o valiză mică. Nu uit să pun în ea: cheia de la casa cu ferestre spre lumi diferite, un reportofon NEAPĂRAT ca să înregistrez povestea zebrei, un antrenor bun pentru căluţ, ca data viitoare să nu îşi mai rupă gîtul, un pistol cu aer comprimat în cazul în care mai ajung în Berlin, ca să îmi salvez prietenii şi musai 4 cutii cu prezervative în caz că mă mai întîlnesc cu domnişoara multifuncţională. Sau poate un bisturiu?!!?

Acum merg să dorm. Vise plăcute. Tuturor.