jurnal de bord 27.3


Se văd numai stele, am rămas doar şapte, mulţi au pierit în urma coliziunii cu F78, generatoarele 4 şi 6 au căzut, folosim doar 34% din putere. Proviziile sunt pe sfârşite, sper că mesajul a ajuns la bază, estimez maxim nouă zile până rămânem fără energie, poate intrăm pe traiectorie. Azi am văzut în ochii lui Victor frică şi tristeţe, are ciumă babonică, posibil să fi intrat în contact cu ea pe SK29 când am oprit pentru provizii, după semnele vitale mai are maxim trei zile. Vedem apusul mereu la aceeaşi oră, parcă e un blestem.

run 5tx.dll file
end of transmission_



jurnal de bord 27.4

Situaţia se complică, am rămas singur, proviziile s-au terminat de trei zile, generatoarele au căzut de două zile, speranţa e în traiectorie. Încep să văd lucruri, mă sperie, mă întristează, simt că nu mai am putere, simt că mă sting, uşor. Privirea lui Victor mă urmăreşte şi acum, la fel ca prima oară când l-am întâlnit, uşor lăcrimată, uşor strălucitoare, mereu simţeam că îmi vede sufletul. Mi-e somn, aş vrea să dorm şi să visez cum visam odată, mi-e dor de gălăgie, mi-e dor de o melodie, mi-e dor de ceva dulce, mi-e dor de un răsărit, mi-e dor de o bucurie, mi-e dor...

run 5tx.dll file
end of transmission_



jurnal de bord 27.5

Îmi trag sufletul pe un pat suprapus, cu ceva timp în urmă cineva stătea acolo, îmi amintesc întâmplări plăcute, visez la lucruri visate, lăcrimez după prieteni ce nu mai sunt, aştept momentul stingerii, aştept lumina ce se zice că o să vină. Momentul care credeam că nu o să mai vină a venit, un led verde spre roşu îmi luminează intermitent faţa palidă şi pustiită, deschid monitorul patru şi un semnal de interceptare îmi luminează gândurile duse pe meleaguri întunecate, e semnalul navei JKR45 la 15 minute distanţă. Un zâmbet îmi luminează faţa dar în acelasi timp o tristeţe mă cuprinde, sunt singur, personalul a murit, poate trebuia să mor şi eu, un răsărit îmi luminează faţa, un răsărit pe care credeam că nu am să-l mai văd. JKR45 se apropie, sistemul de cuplare automat se declanşează, pe uşa 4 intră comandantul superior şi mă împresoară cu o căldură pe care credeam că nu am să o mai întâlnesc, sunt transportat la infirmerie, privesc pe fereastră cum ne îndepărtăm de nava mea, o parte din mine a rămas acolo, o parte din mine a murit acolo.

run 5tx.dll file
end of transmission_



jurnal de bord 28.2

Tocmai plecam spre nivelul 4, trebuie să verific personal situaţia releelor de comandă, funcţionarea la 7 Hz o consider irelevantă. Ajungând pe holul de acces C3 îl zăresc pe Victor, modifica parametrii de alimentare pentru generatorul 2, e foarte ambiţios, într-o zi o să ajungă ofiţer pe puntea centrală. Mă opresc şi îl privesc, îmi amintea de mine. Îşi face apariţia Cecilia, tiptil, îl cuprinde cu mâinile la ochi, Victor îi atinge mâinile şi se întoarce prefăcându-se că e speriat, o strânge în braţe şi o sărută foarte adânc. Parcă se lumina tot culoarul de dragostea lor, se iubeau foarte mult, îmi fac apariţia iar ei mă zăresc:

- Să trăiţi !
- Hai la treabă, nu avem timp de iubire. răspund ascunzându-mi plăcerea de a- privi

Mă trezesc brusc, o lampă fluorescentă îmi bâzâie în cap, deschid ochii şi îi văd lumina ce pâlpâie insistent şi stresant. La dracu', alt vis.



jurnal de bord 28.3

Privesc pereţii albi, amintirile îmi pistonează în creieri ca o turbină de generator şi totul pe un fundal melodios foarte trist. Aş vrea să plâng, mă simt atât de singur, mi-a murit totul. Se aude un zgomot, uşa se deschide făcându-şi apariţia comandantul superior.

- Am ajuns la baza SK7 ! spune comandantul zâmbind

Nu am spus nimic, am dat din cap ca un semn de acceptare.

- Decuplăm nava dumneavoastră şi o lăsăm aici pentru teste şi revizii, alimentăm JKR45 cu cele necesare şi plecăm spre SK29 să analizăm nivelul de contaminare cu ciumă babonică. Aş dori să mă însoţiţi. Îmi puteţi da răspunsul peste 8 ore, atunci pornim motoarele ! spune comandantul părăsind încăperea

Privesc pereţii albi, aceeaşi melodie, gândurile nu-mi dau pace. Aş vrea să fie linişte. Aş vrea să mă întorc.



jurnal de bord 28.4

Păşesc apăsat pe holul dintre etaje. Sunt pe culoarul J3, verific presiunea în turbinele 4 şi 5, parametrii generatoarelor în acţiune şi sistemul automat de cuplaj, prin acces direct cu puntea centrală de pe un aparat de buzunar, lucrează pe unde radio şi sunt mereu la curent cu situaţia navei. Linişte, doar sunetele înfundate ale transformatoarelor, lumina slabă şi puţin intermitentă. În faţă, umbra unei siluete, se apropie uşor, se face răcoare. Rămân nemişcat, silueta prinde formă, la un metru de mine îi zăresc faţa, e Victor, capul plin de sânge şi ochii albi, îi lipseşte o parte dintr un braţ. Îmi murmură ceva cu ecou, sunetul e înfricoşător.

Mă trezeşte o bătaie în uşă. Se deschide. În mijloc comandantul superior al navei JKR45.

- Suntem pregătiţi pentru decolare. Ne însoţiţi ? întreabă comandantul

Am căzut puţin pe gânduri. De parcă nu m aş fi gândit în toate cele 8 ore.

- Da, mergem !
- Perfect! Mă bucură foarte mult decizia dumneavoastră. Vă aştept pe puntea centrală. spune comandantul părăsind încăperea

Nu trece mult timp şi simt vibraţii slabe urmate de zgomotul motoarelor ce pun în mişcare nava şi-mi trezesc amintiri. Privesc pe geamul mic din încăpere cum ne îndepărtăm de baza SK7. Aprind o ţigară, altă călătorie, poate alt coşmar.



jurnal de bord 28.5

Am luat o pauză. Mă simt ceva mai bine, cred. Ascult la walkman ul personal nişte melodii vechi şi plăcute. Am primit un minicomputer conectat direct la puntea centrală, astfel; îmi pot analiza liniştit datele recuperate din harddisk urile de avarie după JKR28, nava mea, ba chiar îmi pot continua scrierile în jurnalul electronic găzduit de serverele aflate pe SK7.

Acum 7 ore am făcut o oprire pe ALPHA3, în urma unei recepţii de semnal cu privire la înregistrarea navelor de gabarit mare care doresc să treacă frontiera, în ultimii ani s-au schimbat multe. Pe lângă înregistrare, s-au efectuat şi un schimb de personal, provizii şi câteva informaţii confidenţiale, lipsa de încredere în transmisiile radio ne determină să o facem personal. În 25 de minute ne-am întors pe orbită...Ce de parametrii pentru verificare ! am pornit procesul de accesare a datelor stocate pe hardisk ul 1. Cred că o să analizeze 2 zile. Şi când te gândeşti că sunt 4 hardisk uri. Ah, ce melodie. Se potriveşte perfect cu peisajul trist şi înfricoşător, ce-l zăresc pe fereastra foarte mică din încăpere...

Pâlpâie ledul de contact. Sunt chemat pe punte.

run 5tx.dll file
end of transmission_



jurnal de bord 28.6

reboot...
line 43# c:\command.com
line 44# c:\config.sys
error line 45# c:\mms.sys not found
run autoexec.bat

system is loading_

S-a blocat! Mă supără calculatorul ăsta, de două zile analizez hard disk-ul 3 şi nu îi dau de cap. Informaţiile cele mai importante privind parametrii de reglaj şi cuplare a celor opt transformatoare, precum şi generatoarele ce au cauzat avarii esenţiale navei specializate JKR28, se găsesc pe hard disk ul acesta. Nu am dormit de două zile. Nu am somn. Şi chiar de aş avea, nu vreau să dorm. Prea multe vise urâte, reci, întunecate, ce îmi trezesc amintiri şi îmi aduc lacrimi în ochi. Îmi amintesc, acum opt ani, chiar în perioada asta, pregăteam nava pentru misiunea specializată, parcă văd echipajul emoţionat, bucuros şi dornic de cunoaştere. De aş fi ştiut că mergem spre haos, spre sfârşit. Dar mereu când se întâmplă ceva rău, te gândeşti cum ar fi fost dacă ştiam. Ah, ceaiul...

Când mă pun la scris, uit de timp. Am pus să fac nişte ceai dar a fiert apa până nu a mai rămas nimic. Unde am rămas? Aşa, amintiri triste, dragi, întunecate, depinde cum le priveşti. Dar sunt doar amintiri!

În trei ore ar trebui să ajungem pe ALPHA7, staţia de cercetare şi înregistrări de personal. Face parte din grupul ALPHASK, ultima, dacă stau să mă gândesc. Toate sunt legate între ele printr o barieră sonică ce formează hotarul SK7. Odată trecută, cu siguranţă vom întâmpina dificultăţi.

Se finalizează analiza hard disk-ului, procent 4%. Mă simt obosit. Am să mă întind puţin. Poate reuşesc să dorm, fără vise.

run 5tx.dll file
end of transmission_