Îmi trag sufletul pe un pat suprapus, cu ceva timp în urmă cineva stătea acolo, îmi amintesc întâmplări plăcute, visez la lucruri visate, lăcrimez după prieteni ce nu mai sunt, aştept momentul stingerii, aştept lumina ce se zice că o să vină. Momentul care credeam că nu o să mai vină a venit, un led verde spre roşu îmi luminează intermitent faţa palidă şi pustiită, deschid monitorul patru şi un semnal de interceptare îmi luminează gândurile duse pe meleaguri întunecate, e semnalul navei JKR45 la 15 minute distanţă. Un zâmbet îmi luminează faţa dar în acelasi timp o tristeţe mă cuprinde, sunt singur, personalul a murit, poate trebuia să mor şi eu, un răsărit îmi luminează faţa, un răsărit pe care credeam că nu am să-l mai văd. JKR45 se apropie, sistemul de cuplare automat se declanşează, pe uşa 4 intră comandantul superior şi mă împresoară cu o căldură pe care credeam că nu am să o mai întâlnesc, sunt transportat la infirmerie, privesc pe fereastră cum ne îndepărtăm de nava mea, o parte din mine a rămas acolo, o parte din mine a murit acolo.
run 5tx.dll file
end of transmission_
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu