Şi dacă ar fi, şi dacă n-ar fi, m-aş privi , m-aş îndoi, şi, aş crede în cele din urmă. Din oglindă se varsă amintiri peste picioarele mele reci, murdare, obosite şi tocite. O explozie de clipe trăite sau visate, artificii înstelate fără sensuri, fără o potrivire armonioasă. De parcă ar conta!
Dacă aş fi o zi o pasăre, aş muri de zbor şi de zbucium, mi-aş inventa un gând, un vis, un pământ care nu există şi l-aş cutreiera ca o săgeată, iar culorile mi-ar izbi aripile în nebunia zborului. Aş zbura prin vise perfecte, atinse de culori calde, m-aş îndrăgosti de cer şi aş adormi acolo, cu el de mână, în castelul lunii, înveliţi cu nori pufoşi.
Dacă aş exploda într-o zi în mii de scântei, doar o scânteie aş fi eu, restul ar fi vise, clipe, resturi de imaginaţie. O scânteie purtată de vânt şi răcită de timp. Şi dacă ar fi, m-aş aşeza pe o floare şi aş intra în sufletul ei. Aş adormi într-o dezordine interioară şi un regret. O plantă jumătate moartă, jumătate eu. Încă o zi!
Dacă aş fi o zi o pasăre, aş muri de zbor şi de zbucium, mi-aş inventa un gând, un vis, un pământ care nu există şi l-aş cutreiera ca o săgeată, iar culorile mi-ar izbi aripile în nebunia zborului. Aş zbura prin vise perfecte, atinse de culori calde, m-aş îndrăgosti de cer şi aş adormi acolo, cu el de mână, în castelul lunii, înveliţi cu nori pufoşi.
Dacă aş exploda într-o zi în mii de scântei, doar o scânteie aş fi eu, restul ar fi vise, clipe, resturi de imaginaţie. O scânteie purtată de vânt şi răcită de timp. Şi dacă ar fi, m-aş aşeza pe o floare şi aş intra în sufletul ei. Aş adormi într-o dezordine interioară şi un regret. O plantă jumătate moartă, jumătate eu. Încă o zi!
2 comentarii:
Scrisoare de adio (pe termen limitat)
Dragul meu,
Sunt nevoita sa plec o vreme. Din sufletul tau , sper, niciodata. Multumesc pentru fluturii de matase trimisi saptamana trecuta. Au ajuns inghetati, dar sunt frumosi si asa.
Unde plec? Am cunoscut pe hi5 un tuareg. Ultimul. Insa cel dintai pentru mine. Miroase a mosc si a paciuli, asta m-a atras la el. Sunt pregatita pentru toate promisiunile lui: desertul, camila Maia, tantarii mortali ce apar in mijlocul amieziei sahariene, kama sutra, yin si yang, alpha si omega...orice...
De mor, sa imi pastrezi o amintire vie.
A ta,
Cecilie
Pana la urma toti trebuie sa plecam undeva sau cu cineva. Pana la urma toti ne retragem intr-un loc unde sa ne fie bine, unde sa fie fericire si bun gust, sau cel putin asa sa credem. Te inteleg!
Trimiteți un comentariu