În stele mov mi-am îmbrăcat azi trupul,
Să mă zăreşti tu, îngerul meu mort.
În luna strâmbă mi-am ascuns trecutul,
Doar cerul să ne fie-n noapte...tot.
În vis ai apărut ca o nălucă
Mi-ai sărutat fără cuvânt o gleznă
Iar mâna ta uşoară mă aruncă
În cer, în întunericul tău beznă.
O dragoste răzleaţă mă apasă
Tu mă încui în palma-ţi străvezie.
Viaţa-mi ambiguă...în noaptea ta se lasă
Ochii tăi negri muribund mă-mbie.
Şi mă trezesc din vis, tu...ai pierit.
Cu vântul aprig îţi trimit sărutul,
Pe-o frunză cenuşie-mpăturit
În stele mov mi-am îmbrăcat azi trupul,
De-ai fi rămas, de nu ai fi venit!
Să mă zăreşti tu, îngerul meu mort.
În luna strâmbă mi-am ascuns trecutul,
Doar cerul să ne fie-n noapte...tot.
În vis ai apărut ca o nălucă
Mi-ai sărutat fără cuvânt o gleznă
Iar mâna ta uşoară mă aruncă
În cer, în întunericul tău beznă.
O dragoste răzleaţă mă apasă
Tu mă încui în palma-ţi străvezie.
Viaţa-mi ambiguă...în noaptea ta se lasă
Ochii tăi negri muribund mă-mbie.
Şi mă trezesc din vis, tu...ai pierit.
Cu vântul aprig îţi trimit sărutul,
Pe-o frunză cenuşie-mpăturit
În stele mov mi-am îmbrăcat azi trupul,
De-ai fi rămas, de nu ai fi venit!
* C.
1 comentarii:
Uite ce bine m-a desenat M. Sorescu in cuvinte! Dar oare doar pe mine? Pe calul mort in chinuri nu? Eu cred ca astea sunt gandurile unui cal:
Muntele
Tin locul unei pietre de pavaj,
Am ajuns aici
Printr-o regreatabila confuzie.
Au trecut peste mine
Masini mici,
Autocamioane,
Tancuri
Si tot felul de picioare.
Am simtit soarele pana la
Si luna
Pe la miezul noptii.
Norii ma apasa cu umbra lor,
De evenimente grele
Si importante
Am facut bataturi.
Si cu toate ca-mi port
Cu destul stoicism
Soarta mea de granit
Cateodata ma pomenesc urland:
Circulati numai pe partea carosabila
A sufletului meu,
Barbarilor!
Trimiteți un comentariu