La Muncă

Ce plictiseală. Abia am intrat în tură. Încă juma' de oră şi îşi face apariţia soarele. Săptămâna asta sunt ziua, şi chiar mă bucur, mai văd şi eu lumea. Etajul 3 e plin cu bucăciuni, desigur, trebuie să treacă pe la poartă, şi aici sunt eu. Dar m-am dat cu vorba şi nu m-am prezentat. Să mă scuzi.

Mă numesc Boris Matei Ştüţ, am 58 de ani, sunt agent de pază şi scriu poezie, seara, până în 10, apoi fac un duş şi mă culc. Pe la 4, mă trezesc, beau o cafeluţă, un mezelic, citesc nişte bloguri, apoi sunt Superman şi plec la treabă.

Se crapă de ziuă. Trebuie să apară Bălosu' cu presa. Aşa îl cheamă. Mai schimb câteva vorbe, preţ de un ceas. Că tot vorbeam de lup, uite-l cum apare cu căruţul. Şi tot aşa...până începe lumea să apară. Primii sunt cei de la parter, fiind o agenţie de stat, încep treaba devreme, teoretic, că practic tot la 9 încep. Numai băbăciuni netrase. Noroc cu ziarele, le citesc de trei ori, cu o dorinţă arzătoare ce creşte tot mai mult până la ora 10, atunci apar fetele de la etajul 3. Mă excită doar gândul, dar să le mai şi vezi.

În trei zile îmi vine lactopu. Am dat comandă pe online. Vreau să renunţ la giobul ăsta, îmi trag blog în vară şi mă pun pe scris. Am auzit că faci o grămadă de bani, iar eu am multe de spus. Îmi amintesc când lucram la uzină în '83, furam de rupeam, doar aveam ce. Sau când eram pe tanc în '71. O groază de poveşti, pun poze din armată cu băieţii, filme cu iutub, jurnale, poezii pentru gagici, peripeţiile din cămin, vecinii manelişti din bloc. Mă gândesc câte femei au blogării ăştia de succes.

- Săru'mâna!

Hai că apar fetele de la 3. Auu. Te pup!

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu