Cu mâinile murdare

S-a întâmplat pe la 2:32, noaptea. Priveam cu sufletul la gură, o gură plină cu pufuleţi, deznodământul ce urma să apară la OTV, cu referire la cutremurul care a fost şi care urma să vină. Intraseră reclame, când...beznă.
S-a oprit curentul. M-am panicat, amintindu-mi de vorbele cutremurologului de la tv
Aşa începe cutremurul; prima oară se întrerupe lumina, urmează apa, gazele şi gunoiul
Am început să urlu, ca lupul la lună, sperând că mă aude cineva, dar izolaţia termică este de calitate, şi în plus, locuiesc la marginea satului. Mă sprijineam de pereţi şi plângeam haotic. Era atât de frig. Am simţit două lovituri, apoi parcă adiam ca un fulg de nea.

Dimineaţă m-am trezit pe gresia din baie. Eram lipit de ea, şi ea de mine, la mijloc sânge. Ridicându-mă foarte greu, am fugit spre uşă, cu gândul să ajung pe uliţă. Uşa era blocată. Printr-o autohipnoză specială, pe care am învăţat-o cu 4 luni în urmă tot la OTV, am reuşit să penetrez câmpul magnetic din creieri şi mi-am amintit. Se pare că este ruptă cheia în yală. Ruptura s-a efectuat în urma căderii bibliotecii peste cheie. Eu, împiedicându-mă de sacii de pufuleţi, am căzut peste masa aflată în apropiere. Încercând să mă ridic, m-am oprit cu capul în primul raft al bibliotecii, cauzând balansarea acesteia urmând să cadă peste cheie, precum şi zborul celor două dexuri cu destinaţia spre capul meu. Cele două lovituri au fost aproape fatale, băgându-mă într-o stare de delir şi o senzaţie de plutire. Ceea ce m-a determinat să mă deplasez spre baie, pe mai multe cărări, unde m-am prăbuşit peste gresia maronie şi uşor pictată cu floricele.

Privindu-mi mâinile murdare de sânge, am reuşit să-ţi scriu aceste rânduri apoi am leşinat.

2 comentarii:

cineva... spunea...

Multumesc cu ma faci sa plang. Iti datorez lacrimile mele in totalitate. Multumesc ca ma faci sa plang...de ras.
Ca sa nu iti mai fie frica, data viitoare, pentru ca de venit vine, incearca sa te imprietenesti cu cutremurul. Priveste-l ca pe un prieten de departe care te viziteaza rar. Dar atunci cand te vede, se bucura atat de mult incat te imbratiseaza puternic si cutremurator, atat pe verticala, cat si pe orizontala. Este atat de pasional si patimas ca vizita lui e ravasitoare. Tot el isi anunta venirea, te striga huruitor, ca nu cumva sa te inoportuneze. Deci, iata este si bine crescut. E un musafir discret: nu sta mult. Dar vizita lui e de neuitat, pentru ca e foarte intensa. Si dupa ce pleaca, inima iti bate, tremuri, exact ca intr-o intalnire pasionala, unica, devoratoare.
Cu drag, a ta vesnica prietena imaginara.

k.g. spunea...

Super. Am sa incerc.

Trimiteți un comentariu