Pârâul şi normele UE

Plecasem. Am mers mult, cu gândul la ce aveam să fac. Se făcuse cam 2, 2 jumate, şi lumea începea să penetreze porţile întreprinderii. La poartă, nea Orlando împărţea fluturaşi pentru noua secţie de gulere, deschisă la parterul clădirii. Mă simţeam puţin răpus sufleteşte, având în vedere că înainte era sediul celor de la "test de fidelitate". Îmi doream cu bestialitate să fiu ispită, dar în viaţă nu poţi avea totul (cum spunea un inginer rus şi catolic).

Am vorbit la trecut până în acest punct, pentru că dorm pe o bancă şi visez la flori înflorite, la melci codobelci relaxaţi în vile cu pişcine, şi, la cele spuse mai sus. Momentul trezirii izvorăşte chiar acum, la doi metri de mine. Şi să nu crezi că e o metaforă ! Ba chiar îţi dau explicaţia. M-am trezit complet ud. Plouă peste mine iar cerul e perfect senin. Fericirea vine dintr-o gaură special proiectată, pe întregul trotuar şi ceva din carosabil, de nişte flăcai de la ApaNova (doi fac o combinaţie între parizer, pâine, ceapă şi table. restul dorm pe muntele de pământ). Bănuiesc că sunt în pauza de masă, şi asta pentru că nu par afectaţi de arteziana ce erupe din adâncuri. Peste drum, lucrează cei de la Electrica, cam pe acelaşi sistem. La fiecare două săptămâni, fac schimb între ei. Uite şi maşina! Am plecat pe ştrand!

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu