Singurătatea

.....

În străveziu zăbranic aievea se iveşte

O tainică-arătare... Adâncele-i priviri

Ce se resfrâng prin lacrimi spre mine-şi aţinteşte

Iar glasu-i ca-ntr-o rugă, tremurător, şopteşte.

De mult cunosc ispita acestei năluciri...


Întotdeauna dânsa mă mustră cu blândeţe:

- De ce-mpotriva firii hain te răzvrăteşti;

Tot ce-i frumos în suflet de ce laşi să îngheţe

Jertfind trufiei sterpe senina tinereţe?

Ia seama că ea trece şi n-o mai regăseşti.

.....

* M.I. Caragiale

4 comentarii:

cineva.. spunea...

Felicitari pentru insanatosirea "carnetelului cu notite". :))

Anonim spunea...

mi dor dar nu am cui sa ii zic,mie frica de singuratate dar totusi mie mie dor de tine :*

cineva... spunea...

Oare unei pisici ii e dor? si cum simte ea asta? de ce nu plang pisicile? sau plang? si daca da, cum? ele rad? mi-ar placea sa imi aud pisica razand un hohote. un prieten imi spunea ca ar vrea sa stie ce voce are pisica lui. (K.J., nu rade te rog!!!)

cineva... spunea...

hi! hi! ti-am gresit numele, K.G. :)))

Trimiteți un comentariu