Singurătatea

E-aşa de greu amurgul cu zarea-nsângerată,
Că-n parc sub teii-n floare ce gem înnăbuşit
Se-ncheagă unde groase de miere-mbălsămată,
Şi-atât de-apăsătoare tăcerea-mpurpurată
Că simt cum plânge-n mine ceva nedesluşit.

Melancolia face în pieptu-mi să tresalte
Neînţelese doruri, în vreme ce-aţipind
Fiinţa mea de astăzi, în locu-i răsar alte
Vechi suflete apuse, mult mândre, mult înalte,
Zguduitoare patimi cu foc mărturisind.

.....

* M.I. Caragiale

4 comentarii:

Liz spunea...

caldura, emotia, terasele, luna plina, viata te-au rapit?

k.g. spunea...

sunt intr o situatie dificila si timpul nu mi e prieten. altfel, totul e minunat.

Liz spunea...

toate gandurile mele bune sa te sprijine, K.G., si toate obstacolele si momentele dificile sa fie trecute cu succes..

k.g. spunea...

bine zis. multumesc

Trimiteți un comentariu