Pitit în stele

Vreau să te simt, adânc, prin ploaie,
Sub stele şi sub soare.
Vreau să îmi gemi, în braţele amare,
Prin flori uscate şi murdare.

Atinge-mi floarea crudă, doar cu o buză,
Pătrunde-mi lumea caldă, tăcută şi firavă,
Sărută-mi sânul drept cu lacrimă şi vin,
Atinge-mi părul negru, să ţip cu disperare.

5 comentarii:

Anonim spunea...

am asteptat cu nerabdare un nou post al tau. am citit ce ai scris si pana acum, dar eram curioasa in legatura cu directia :)te salut!
cu respect...

K.G.Pirel spunea...

Multumesc pentru rabdarea ta, te salut si eu, te respect si eu.
Mai dezvolta putin curiozitatea ta in legatura cu directia! ; spre ce? spre unde? spre cine?...

Liz spunea...

de cand e postul asta... vin... te caut in ceva nou... apoi devorez poezia asta... ciudat...si nici nu imi gasesc cuvinte sa spun ceva de ea... ma atrage...o recitesc incet... imi place... ciudat.

K.G.Pirel spunea...

ciudat e ca si eu o recitesc si ma intreb; de ce pitit, de ce in stele, de ce am scris o si cum am scris o.
ciudat e ca are multe sensuri.
ciudat.

Liz spunea...

o citesc si-i dau un singur sens...
cred ca mie imi spune un singur lucru... si e suprem si intim si de nespus...

Trimiteți un comentariu