Clipa

Apus de soare într-o noapte de vanilie scăpată printre degetele tale plăcut mirositoare, luna urca pe cer, tiptil, pe vârfuri, să nu trezească, să nu deranjeze, pe tine, pe mine, pe cine o aude, pe cine o vede. Un copac puţin aplecat peste banca unde obişnuiam să îţi spun povesti, unde adormeai pentru o clipă, atât cât să visezi cum te sărut pe buzele tale mereu dulci, unde râdeai la fiecare cuvânt pe care îl spuneam, unde îmi aminteam cum erai, unde te auzeam cum cântai. Frunzele se strângeau pe lângă noi şi priveau iubirea noastră de ciocolată, ce se topea printre privirile stelelor, bucuroase si fericite. Ninge, frumos şi rece, anotimpul aşteptat de mine, de tine, de noi, a venit şi ne acoperă cu alb. Aşa începe povestea noastră visată într-o noapte rece şi îngheţată. Buburuze învârtite, ameţite, prăbuşite, colorate, inventate şi visate.

Într-un vis de vară rece
Te trezeşti nebun în noapte,
Printre sunete ciudate
Şi-un buchet cu amintire.
Dimineaţa îţi miroase
A speranţă şi tăcere,
Taci, ascultă şi suspină.