Demult
Trecând pe strada ta,
Pe care nimeni n-o mai stie
Al noptii fosnet evoca:
- Filosofie!
Încet, un paznic fluiera
Poema-atâta de târzie...
Pustiul noptii evoca:
- Filosofie!
Acum
Poceşte steaua vieţii
Căci nimeni n-o să vadă.
A nopţii răzbunare, e chiar:
- Tăcere !
Spre cel ce doar priveşte,
Blestemul îi zâmbeşte.
A nopţii mângâiere, e chiar:
- Tăcere !
Trecând pe strada ta,
Pe care nimeni n-o mai stie
Al noptii fosnet evoca:
- Filosofie!
Încet, un paznic fluiera
Poema-atâta de târzie...
Pustiul noptii evoca:
- Filosofie!
Acum
Poceşte steaua vieţii
Căci nimeni n-o să vadă.
A nopţii răzbunare, e chiar:
- Tăcere !
Spre cel ce doar priveşte,
Blestemul îi zâmbeşte.
A nopţii mângâiere, e chiar:
- Tăcere !
* K.G. Pirel
4 comentarii:
Veacul m-a făcut
Atât de cult
Încât mă uit
Peste oameni.
Am învăţat atâtea
În timpul din urmă,
Că suntem
La un punct însemnat.
S-ar putea face
Multe reforme.
Mă gândeam singur.
Eram fără nimeni.
Şi tocmai azi
Au venit musafirii.
- Tu ce dai, eu ce dau...
A, de când nu ne-am văzut.
Tăcere- Bacovia
Ce mai este... cărţi de noapte
Mai citesc, şi-mi pare că sunt viu -
Cine iar aprinde lampa
Când e prea târziu?
Ţăcănă un ceas pe-o planşă...
Toate câte sunt, eu să nu le ştiu?!
Noapte...
Cine iar aprinde lampa
Când e prea târziu?
* anonim: cu placere pentru "vizita"
* dulce acadea:
singuratatea aprinde lampa, in noapte.
in singuratate auzi ceasul si numeri secundele.
si cand e prea tarziu nu mai aprinde nimeni, foarte rar o amintire printre scrierile ce au ramas nemuritoare.
npc ,e o poezie care mie imi place scuze daca am uitat sa scriu cui ii apartine poezia dar vad ca ti-ai dat seama
Trimiteți un comentariu