Scenariu lugubru

Locaţia: cameră aproape întunecată


Ora: fără importanţă, să zicem că e prea târziu

Decorul: linişte; noapte; o muzică şoptea ceva uşor, plăcut şi rece; fum; sticlă; telefon

Scenariu: Stătea, aşa, firav privea pereţii cu fum şi o sticlă într-o mână şi sună telefonul, răspunde, cu o voce moale zice:

- Da
- Bună
- Cine e ?
- Eu, moartea !
- Şi ce vrei ?
- Să te văd, să te simt, să te doresc, hai,acum.

Frică, panică şi închide.

Iar e linişte, puţin, căci lemnul uşii putred începe să vorbească. Se aude o bătaie în ea; cine-i oare? şi se deschide, într-o lumină slabă un om în negru se zăreşte, cu o faţă albă şi un zâmbet blând şi zice:

- Hmm...credeai că scapi, să mergem, e târziu, e noapte şi mi-e foame.

Şi pleacă, ei. Rămân doar liniştea, muzica, fumul şi sticla părăsită într-o grabă.

Concluzie: totul are un sfârşit.

6 comentarii:

Anonim spunea...

pana vine sfarsitul sa profitam de prezent.
ar fi bine precum zicem sa si facem.

K.G.Pirel spunea...

ca bine zici: sa uitam trecutul, sa traim prezentul si sa nu ne gandim la viitor.

Anonim spunea...

Personajul tau nu vroia sa alunge moartea? S-a dus cu ea de buna voie?

K.G.Pirel spunea...

a avut o sclipire de negare la inceput dar cu timpul s a acomodat si a acceptat situatia.

Anonim spunea...

daca la telefon ar fi auzit vocea ei calda s-ar fi luptat pentru viata lui? ar fi sunat la pompieri?

K.G.Pirel spunea...

calda sau rece, nu mai conteaza, a venit timpul si in plus ce sa faca pompierii.

Trimiteți un comentariu