Locaţia: cameră aproape întunecată
Ora: fără importanţă, să zicem că e prea târziu
Decorul: linişte; noapte; o muzică şoptea ceva uşor, plăcut şi rece; fum; sticlă; telefon
Scenariu: Stătea, aşa, firav privea pereţii cu fum şi o sticlă într-o mână şi sună telefonul, răspunde, cu o voce moale zice:
- Da
- Bună
- Cine e ?
- Eu, moartea !
- Şi ce vrei ?
- Să te văd, să te simt, să te doresc, hai,acum.
Frică, panică şi închide.
Iar e linişte, puţin, căci lemnul uşii putred începe să vorbească. Se aude o bătaie în ea; cine-i oare? şi se deschide, într-o lumină slabă un om în negru se zăreşte, cu o faţă albă şi un zâmbet blând şi zice:
- Hmm...credeai că scapi, să mergem, e târziu, e noapte şi mi-e foame.
Şi pleacă, ei. Rămân doar liniştea, muzica, fumul şi sticla părăsită într-o grabă.
Concluzie: totul are un sfârşit.
6 comentarii:
pana vine sfarsitul sa profitam de prezent.
ar fi bine precum zicem sa si facem.
ca bine zici: sa uitam trecutul, sa traim prezentul si sa nu ne gandim la viitor.
Personajul tau nu vroia sa alunge moartea? S-a dus cu ea de buna voie?
a avut o sclipire de negare la inceput dar cu timpul s a acomodat si a acceptat situatia.
daca la telefon ar fi auzit vocea ei calda s-ar fi luptat pentru viata lui? ar fi sunat la pompieri?
calda sau rece, nu mai conteaza, a venit timpul si in plus ce sa faca pompierii.
Trimiteți un comentariu