Movul florilor

Închide ochii, dar nu visa şi ascultă-mi şoaptele.

Am să îti spun ca luna e mare şi albă ca inima ta, zâmbeşti spre ea şi ea spre tine, eşti cu mine pe un câmp cu flori mov şi ai uitat de tot. Mă priveşti în suflet şi îmi spui în şoaptă:

- Vreau !
- Ce vrei ? întreb mirat
- Vreau să mă iubeşti şi luna să ne fie martoră !
- Aici ?
- Da !
- Dar o să strivim florile !
- Ba nu !

Şi tu zâmbeşti florilor iar ele îţi fac cu ochiul, apoi se dau la o parte şi tu te aşezi, în acel moment ele vin peste tine şi încep să te atingă şi să te iubească, iar eu mă uit şi savurez momentul până cănd îmi spui:

- Vino şi tu !

Florile îmi fac loc, mă aşez şi te cuprind în braţe, te sărut pe buzele dulci şi în momentul următor începe o ploaie caldă, luna îşi cheamă stelele în jurul ei şi, împreună, ne privesc ca la un spectacol, să îi zicem: "spectacolul florilor". Iar tu eşti regina lor, regina florilor şi atunci îmi spui:

- Sărută-mă cu flori pe buze şi pe gât, mereu ca acum.

Lacrimi de ploaie îţi ating faţa fericită, iar eu te şterg cu sărutări până când mă prinzi în braţe şi-n şoaptă-mi ceri să te iubesc, şi ne rostogolim peste florile mov care ne poartă pe deasupra lor, prin ploaia lunii.

Şi facem asta până devenim un singur mov, movul florilor.

3 comentarii:

Anonim spunea...

Stii, o senzatie predomina cand citesc aici: simt parca in nari mirosul cald al lunii albe si mari impreuna cu al florilor mov.. Aerul a devenit parfumat. Ai scris gingas si frumos :)

Anonim spunea...

Foarte frumos.... :)

K.G.Pirel spunea...

da? chiar poti simti ! minunat...
cu placere, cristia.
cu placere, draga tzushka.

Trimiteți un comentariu