Pentru a doua oara in Minunata Lume Noua

Buna seara din nou, dupa atata timp, dragul meu K.G.

O lunga convalescenta, inca in desfasurare m-a impiedicat sa te mai vizitez. Cu toate astea, ti-am urmarit, de la distanta, insa cu deosebita incantare, micile creatii.
Dupa doar cateva saptamani, coltisorul asta in care o sa ma intorc intotdeauna cu o pueril de sincera bucurie, este mult schimbat. La inceput, frumusetea era in spatiul gol, in lipsa lucrurilor, culorilor si senzatiilor care doar se anuntau a-l popula. Ca o casa noua, in care incerci sa potrivesti mental obiectele.
Acum casa si-a primit o parte din mobilier si decoratiuni. Dar este inca in lucru, designer-ul inca concepe, rupe hartii, alege si apoi arunca obiecte.
In stadiul actual, atractia vine atat de la obiectele care si-au gasit locul - si chiar asa dau impresia, ca au fost facute exact pentru locul respectiv: coltul de sub fereastra, firida de la intrare, peretele din stanga usii de la living, etc - si, in aceeasi masura micile sau marile imperfectiuni, asezate inestetic ori datorita utilitatii lor practice, ori pur si simplu datorita unei erori ce are a fi corectata.

Totusi, adevarata frumusete a casei tale, K.G., este ca numarul camerelor si suprafata gradinii ei sunt practic infinite. Casa ta nu poate fi niciodata terminata. Sunt intotdeauna fotolii si peretii si plante si culori de adus sau reasezat. Mai mult! Sunt intotdeauna fotolii si pereti si plante si pomi si fantani si culori de distrus, de sters, de eradicat total.

De fiecare data cand ma intorc aici, ma simt ca tine, K.G., reintors in toamna lui 1727. Ma straduiesc sa nu stric/alterez/patez nimic. Incerc sa nu influentez sau schimb in nici un fel evolutia oricarui lucru de aici, atat de armonioasa in desfasurarea sa si atat de estetica in sine.

As fi foarte fericit sa-mi continui plimbarea prin locul asta minunat si discutia atat de placuta cu tine, K.G., insa vindecarea mea nu este inca totala si imi aud asistenta chemandu-ma insistent inapoi.

Iti multumesc pentru inca o experienta unica.

Din ce in ce mai des al dumitale,

D.R.

4 comentarii:

K.G.Pirel spunea...

Ce placere colosala sa te simt aproape in reveria mea, chiar iti multumesc pentru aceasta vizita de care aveam atata nevoie. Sper sa fie numai bine pentru freamatul tau launtric.
Din nou multumesc pentru existenta ta, mereu.

Marcel Pavel spunea...

Frumos a scris Dida, si de data asta. Unde oare o tine ascunse toate aceste simtiri?

K.G.Pirel spunea...

Vezi tu draga marcele, cunostinta mea este plina de simtiri dar nu o stie pe deplin, imi pare rau caci incet se pierde in lumea cruda si plina de rautate.

Marcel Pavel spunea...

cum ar veni, se iroseste. pacat!

Trimiteți un comentariu