Mireasa văduvă

Gânduri răvăşite de o furtună

Venită din negrul mort,
Îşi pierd sensul.
Am văzut ochii
Dar ei nu m-au simţit,
Totul e confuz şi se schimbă,
Negrul devine alb
Iar albul mov, din nou.
Chitara nu mai cântă,
Corzile sunt mute.
Un copil adună o floare verde
Iar soarele apune furios,
Luna refuză răsăritul
Şi stelele se simt părăsite.
La nunta ei e noapte neagră
Şi invitaţii râd cu lacrimi.
Pe o stradă-n miezul nopţii,
O dragoste la prima vedere
Se transformă în ultima clipă.
Nu ştii, nu vrei, nu-ţi pasă,
Deschide-ţi inima să vezi
Cum se aude.
Atât de trist,
Atât de vesel,
Atât de văduv.