Încercarea !

Am 9 expresii şi aştept o poezie care să le cuprindă:

întuneric beznă
dragoste răzleaţă
frunză cenuşie
lună strâmbă
vânt aprig
ochi negri
înger mort
viaţă ambiguuă
stele mov

Întrebarea e : Cine încearcă ?

26 comentarii:

Anonim spunea...

din nou ma provoci. bine, am sa incerc sa ma fac, din nou, de rusine. maine...

Anonim spunea...

:) Eram ascunsa printre bloguri (nu blocuri gri :P ) Ok, in curand ma voi conforma! Sa auzim de bine!

Anonim spunea...

meccip, meccip ce-mi faci tu mie...dar, recunosc, imi place provocarea asta...lasa-mi putin timp sa-mi pun la treaba creierii imbuibati de antibiotice si gripa si temperatura si alea, alea...haaaapciu, pardon :)
raspuns la leapsa asta cu placere

Anonim spunea...

uof, am gresit linkul, iarta-ma dar vad ca prin ceata si nu mai stiu nici cum ma cheama...stiu doar ca daca nu scot termometrul ala de sub mana, o sa explodeze siiiguuuuur...

Anonim spunea...

ma poti pasui cateva zile? am o saptamana agitata.

K.G.Pirel spunea...

desigur!
dar stiu ca tragi de timp pana se schimba subiectul.

K.G.Pirel spunea...

>Am sa sparg eu gheata:


ingerul tau mort e ratacit
printre funzele cenusii.
un vant aprig sufla
peste viata ta ambiguua
cautand in bezna intunericului
dragostea razleata.
luna stramba iti priveste
ochii negri si plange dorul
stelelor mov pe care tu,
le ai transformat.


>Si ceva mai pozitiv:


luna stramba strapunge
bezna intunericului
si mangaie stelele mov din
ochii tai negri traiti
intr o viata ambiguua.
vantul aprig spulbera
dragostea razleata
si aduce viata ingerului mort,
pe care il cauti printre
frunzele cenusii de o eternitate.

Anonim spunea...

In stele mov mi-am imbracat azi trupul,
Sa ma zaresti tu, ingerul meu mort.
In luna stramba mi-am ascuns trecutul,
Doar cerul sa ne fie-n noapte..tot.

In vis ai aparut ca o naluca
Mi-ai sarutat fara cuvant o glezna
Iar mana ta usoara ma arunca
In cer, in intunericul tau bezna.

O dragoste razleata ma apasa…
Tu ma incui in palma-ti stravezie.
Viatza-mi ambiguua….in noaptea ta se lasa..
Ochii tai negri muribund ma-mbie….


Si ma trezesc din vis, tu… ai pierit.
Cu vantul aprig iti trimit sarutul,
Pe-o frunza cenusie-mpaturit…
In stele mov mi-am imbarcat azi trupul,
De-ai fi ramas, de nu ai fi venit!

K.G.Pirel spunea...

frumos spus, domnita sofia.
cu placere.

Anonim spunea...

cand stele mov pe cer se aprind

cand aripi de inger mort ma ating

cand vant aprig dinspre nord se porneste

e semn ca o viata ambigua se opreste

si o dragoste razleata ma prinde de mana

din frunza cenusie imi face cununa

din intuneric bezna rasar in lumina

si-n ochi negri imi toarna culoare divina…

si-o luna stramba timid ma priveste

…stiu, ma iubeste….

K.G.Pirel spunea...

cu placere, draga Thelma.

Anonim spunea...

era ziua ta…
si de emotie mi-am julit genunchii
in colturi de stele mov,
alea pe care mi le-ai daruit dupa prima noastra noapte…
mai stii? …
Ai aparut la usa mea din intuneric bezna
Iar ochii tai negri aveau lumina unui inger mort.
Am crezut ca era vantul aprig, si m-am temut sa deschid
Pana cand mi-ai stercurat sub usa o frunza cenusie
Si atunci am stiut, ca viata mea ambigua
Se va topi in noaptea cu luna stramba
Intr-o dragoste razleatza venita de nicaieri.
Si-asa a fost….

K.G.Pirel spunea...

nu mai stiu daca era ziua mea,
dar stiu ca ti am invelit genunchii
cu frunze cenusii si am certat stelele mov.
nu mai stiu daca ochii negri
aveau lumina ingerului mort,
dar stiu ca bezna intunericului a fost
ravasita de vantul aprig suflat de
luna stramba.
nu mai stiu daca dragostea era razleata,
dar sigur viata era ambiguua.

Anonim spunea...

pe cand o noua provocare? :)

K.G.Pirel spunea...

cand o fi timpul sau chiar o poti face oricand iar daca as stii cu cine ma razboiesc in cuvinte ar fi si mai interesant.

moi non plus spunea...

intorc spatele intunericului, bezna imi zicea el si ma certam,
caci eu il vad lumina
si imi zicea de dragostea-i razleata
atunci cand el privea in casa
la frunza cenusie crescuta langa soba
cu hornul ei strapuns de alta luna stramba.
acolo ma ascund de vorba ta in vant, aprig strigata
iar eu cu tine stand
zambind in ochii negrii doar o secunda
atat cat dracul rade de mine,inger mort
iar pe piatra de mormant e scris:
"viata ti-a fost ambiguua pentru ca nu ai vazut stelele mov in noaptea cand te-ai certat cu intunericul"

moi non plus spunea...

PS: fara rima si ritm, pt ca asa ma simt acum:)

K.G.Pirel spunea...

ai vazut lumina in intuneric, bezna invaluie
cu radacini miraculoase dragostea, razleata e
noaptea fara visul tau turbat.
te ridici mai sus de tine si privesti luna,
stramba ti e vederea cand vezi cum sta ghemuita
dupa o frunza, cenusie e noaptea plina de stele,
mov ar fi soarele ziua cand arde n nestire
dintr un inger, mort te simti suflat de un vant,
aprig voi fi de inchizi ai tai ochi, negri as vrea
sa ii simt in inima mea dar totul e mort,
chiar a ta viata, ambiguua esti tu si a ta piatra.

moi non plus spunea...

frumoasa rastalmacire:)
cuvintele astea atat de simpliste la prima vedere pot sa fie atat de bine crosetate incat sa iasa o adevarata traire

K.G.Pirel spunea...

totul pare simplu si frumos la inceput.

Anonim spunea...

Aprinde-o lampa mai aproape,
Mi-e inima in intuneric bezna,
Caci dragostea razleata
Vantul aprig vrea s-o-ngroape,
S-o spulbere faramitata.
Ma lasa rece si pustie
Cu trupul gol neputincios
Asemeni unui inger mort
Ce cu ochi negri jinduieste
La drumul catre stele mov.
Si luna stramba ma priveste
Cum din viata-mi ambigua
Usor ca frunza cenusie,
Plutesc lin spre depresie.

Imi pare rau, dar nu ma pricep. Vrei sa o imbunatatesti?

Anonim spunea...

Credeam ca e o noapte ca oricare alta
Dar cand am privit spre cer era o luna stramba
Singuratatea dupa o viata ambigua
Ma face sa doresc sa fiu un inger mort


Dar dintr-o data un vant aprig se abate peste ea

Si ii aduce in dar o frunza cenusie
Privind cu ochiii ei negri totul
Nu vede nimic ,atunci incepe sa implore
Sa mai acorde doar o privire in intunricul ei bezna
Pe care el , doar el ar putea sa il faca sa invie
Sa priveasca din nou iar amandoi acele stele mov
Care le-au fost aproape la o dragoste rasleata

K.G.Pirel spunea...

e bine, dulce acadea. e buna si depresia, te face sa gandesti mai mult.
cu placere.

K.G.Pirel spunea...

era o noapte speciala
si nu era cu luna stramba
si nici nu cred in viata ambiguua
iar inger mort era doar vis.
si peste ea, vant aprig nu razbate
prin frunza cenusie,
doar intuneric bezna iubit as vrea sa i fie
chiar stele mov sa vina
si o dragoste razleata,
caci stiu cu siguranta a ta speranta,
in ochii negri ai tai,
mai mult decat iubirea,
tu pentru mine esti
PRINTESA, urata si anonima.

Anonim spunea...

umbre negre pasesc tacut in urma mea
port vesmant de smoala fierbinte, topita, scursa din bezna intunericului
calea pustie se asterne inaintea mea ca o ibovnica ipocrita, lasciva si ademenitoare
si suflul vantului aprig intareste acoperamantul trupului meu fragil de inger mort
cu ochii negri de pacate revad franturi fierbinti dintr-o viata ambigua
pasii mei grei zdrobesc frunzele de cenusa
ascult. ascult. si'adulmec aroma fetida a unei dragoste razlete
vanator de suflete pagane c'o sageata fara varf tintesc spre luna stramba
sa urle, sa sufere, sa se zbata si sa cada dintre stele mov cu gust de apa

Liz spunea...

Pe cerul meu bezmetic lumina
o luna stramba si-o sumedenie de stele mov.
De cand cu vantul aprig de apus,
S-au dus...
Si m-am pierdut cu intunericul in bezna
Fara punct de plecare sau torta in fata
Hoinarind in bocanci printr-o viata ambigua
Condusa haotic de un inger mort
Ce mi-a vandut si sufletul.
Undeva in dosul pleoapelor eu stiu,
O singura salvare poate fi:
O dragoste razleata cu ochi negri.
Urmari, efecte secundare?
O frunza cenusie care nici macar nu doare...

Trimiteți un comentariu