Părea că e soare dar a plouat tot timpul. O ploaie pe care nu o băgai în seama, dar era acolo, curgea pe tine așteptând să ridici capul, să deschizi ochii, să o lași să curgă pe fața ta rătăcită.
Părea o petrecere cu lume perfectă dar te trezești în colțul camerei cu gratii. Negru și rece și rupt de senzații.
O amintire
Chiar mișc o palmă cu tristete, pe un obraz atât de rece. Te mai întorci? aș întreba și timpul
Dar ochii tulburi se închid, încet, pășind în vis spre tinerețe.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu