Conexiunea

"...rătăcirea prin întunericul creat de tine, ecouri ce te ţin treaz în noapte, sunete, bariere şi uşi de sticlă după care te simţi în siguranţă în timp ce pretinzi că eşti bine. Cel din oglindă, care se holbează la tine, ar vrea să fugă departe, să caute regăsirea într-o farfurie cu vise furate şi curcubee frânte. Emoţiile mă controlează, mă fac să mă ascund într-un loc fără sunet. Mintea stă departe de ce simte inima. Nu pot să mă mişc, dacă o fac mă transform în piatră, mă clatin, mă prăbuşesc, mă sparg. Atât de uşor te poţi transforma în cenuşă!...Dacă o spun...este real...aşa că nu spun..."

Minţi bolnave. Ce tragedie! Situaţia e tot mai complicată. Proviziile sunt pe terminate. Să nu mai zic de băutură. Generatoarele principale s-au oprit de patru zile. Mai pornesc pe cele secundare la fiecare 6 ore în speranţa apariţiei unui semnal de salvare şi să-mi fac o cafeluţă. Am citit aproape toate rapoartele de urgenţă, dar nu găsesc nimic interesant. Etaje goale, părăsite şi întunecate. Liniştea devine neliniştitoare, în special noaptea când se transformă într-un urlet imaginar îngrozitor. Sper să fie bine.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu