Cioacă cu porci

L-au prins pe cel care făcea trafic cu porci răciţi.
Analiştii confirmă faptul că, dacă simţi o letragie la cap, e posibil să fii luat gripă de la porci. Deci, ai grijă !
Aici e dovada clară [link]

5 comentarii:

Marcea Mirelus Cartarescu spunea...

Am făcut de curând o lectură în Austria într-o sală de expoziţie, înconjurat de tablouri care prezentau, în câteva zeci de variante, aceeaşi scenă: un porc cu un cuţit în mână sfârteca un om gol - uneori un bărbat, alteori o femeie - legat de un copac, răstignit pe crengile lui.

Grafica era voit urâtă, mâzgălită, tuşul negru se-ntindea pe pânză unind parcă dintr-o singură trăsătură călăul şi victima. Modelul
sărea în ochi imediat: sinistrele gravuri despre ororile războiului ale lui Goya. Soldaţii de acolo erau porcini, porcii de aici erau agresivi şi triumfători, totul în gigantica porcărie a istoriei.

Fabula artistului austriac părea simplă, simplistă chiar: asasinat de Crăciun, timp de secole, în sate medievale şi sate contemporane, preschimbat în cârnaţi, slănină şi jambon, porcul se răzbună în coşmarurile noastre, în conştiinţa noastră vinovată. N-am spus la-ntâmplare cuvântul „asasinat”. Cine-a văzut vreodată cum se taie porcul ştie că nu poate fi folosit alt cuvânt pentru asta: niciodată un condamnat la moarte n-a fost mai uman.

Apucat de picioare şi trântit la pământ, zbierând din răsputeri înnebunit de spaimă, porcul vede cuţitul strălucitor şi-l simte apoi înfigându-i-se lent în guşa însângerată. Ucidem, atunci, nu un simplu animal, ci un om-porc care trăieşte în toate coşmarurile noastre, o fiinţă asemenea nouă. Am văzut şi eu, la ţară, pe când eram doar un băieţel, cum se taie porcul, cum se pârleşte, cum i se despică apoi burta în lung ca să se scoată din ea maţe ca ale noastre, bojoci ca ai noştri, inimă ca a noastră. Oroarea de-atunci trăieşte şi acum în mine.

De asemenea, ochii de om, cu gene gălbui, ai râmătorului care ne priveşte din mizeria lui. Dar ce orori adăpostesc abatoarele, în care crima e rece şi sistematică precum în lagărele naziste - asta nu vrem să ştim, de asta nu vrem să ne aducem aminte când ne înfigem dinţii în carnea pastramei frumos ambalate de pe rafturile supermarketului.

Că porcul, hulitul şi batjocoritul porc, s-ar putea odată răzbuna pe umanitate e una dintre spaimele noastre cele mai acute. Ea răzbate în poveştile cu bebeluşi mâncaţi de porci, ca şi în parabola biblică: „Nu aruncaţi mărgăritare înaintea porcilor, ca nu cumva să se-ntoarcă împotriva voastră şi să vă sfâ şie”. Omul îl sfâşie pe porc în realitate, porcul îl sfîşie pe om în coşmaruri, căci coşmarurile noastre exprimă doar contradicţia dintre fiinţa spirituală, raţională şi morală în care ne place să ne proiectăm şi adevărul naturii noastre ucigaşe.

Când a desenat scenele din sala de expoziţie din Graz, nici artistul, nici oricine altcineva nu auzise încă de gripa porcină. A fost un fel de premoniţie sau o coincidenţă stranie - ceea ce e doar un alt fel de a vorbi despre pre moniţii. Astăzi însă profeţia a căpătat mult mai multă realitate decât ar fi visat cineva. Căci, ca în stampele alegorice medievale, vine peste noi gripa, gripa porcină.

Porcul nu are nevoie de cuţit ca să îşi ia revanşa. Peste lumea noastră grotescă vine o boală cu nume grotesc, la fel de teribil ca „holeră”, „tifos” sau „ciumă bubonică”. Poate pentru că trăiesc din împerecheri de cuvinte, numele pentru mine sunt concrete şi materiale. Nu mi-a fost teamă de gripa aviară, pentru că „aviar” e un cuvânt graţios, care evocă păsările şi zborul. Dar „gripă porcină” sună terifiant, ca una dintre plăgile cu care Iehova a lovit Egiptul, ţara faraonului cu inima împietrită. Şi e aşa de ciudat să auzi că, într-adevăr, prima dintre toate ţările, Egiptul a luat măsura extremă de a ucide toţi porcii pentru a împiedica răspândirea bolii.

În câteva zile, epidemia pornită din Mexic s-a răspândit pretutindeni, devenind pandemie şi semănând morţi în din ce în ce mai multe ţări. Ca în zicala cu arsura peste care vine înţepătura, râtul noii molime apare pe fondul unei slăbiciuni generale a societăţii omeneşti. Şi nu mă refer doar la economie. Umanitatea poate că se mută, cu încetul, în virtual, dar rădăcinile ei biologice rămân totuşi în realitate, iar acolo ele sunt la fel de vulnerabile ca-ntotdeauna. Căci porcul nu se mută pe bloguri, el rămâne, cu cuţitul în mână, în faţa trupului nostru gol, crucificat şi lipsit de apărare pe scaunul
din faţa computerului.

k.g. spunea...

Ei, să nu ne speriem de pe-acum, vom muri şi vom vedea.

cineva... spunea...

Vaga Teorie personala- "porcul"

Nu stiu daca am fost inspirata ascultand Nine Inch Nails "Hurt" sau "Meds", Placebo....dar in tot si toate exista ceva porcesc. Si culmea, am aceasta ratiune astazi, cand toate planetele imi sunt aliniate perfect. ( iar venirea lui Mercur Retrograd in 4 zile ma incanta pana la extaz).
Deci, sa ne porcaim in cupe spumoase. Si sa ne punem intrebarea mistica, aproape purificatoare: unde pleaca porcul, dupa ce pleaca?
Eu chiar imi pun aceasta intrebare, oricat de banala ar parea. Mi-a fost inspirata de geniala ta cugetare, sunt convinsa, deloc intamplatoare:" vom muri si vom vedea". Pentru ca tu si cand nu spui nimic, spui ceva.

Deci...vom muri. Si vom vedea. Ce? NE vom intalni cu porcul? NE va cere socoteala pentru cutit sau merele stricate? Pentru asomare? Pentru ca nu se astepta sa facem din el o piftie atat de usturoioasa? NE va certa ca il strigam Ghitza, cand pe el de fapt il chema Virgil?
"Vom muri si vom vedea". Nu-mi da pace propozitia asta. Stiu sigura ca inseamna ceva.

Vom muri si vom vedea unde se duce porcul. (deja vad porci cu aripioare de inger...si nu e bine).

Porcul se reincarneaza in carne, asa cum "carne" e incarnat in "reincarneaza".

O fi porcul mandru cand ii creste pretul in galantare? O fi invidios pe vaca, mai scumpa fiind? Ii va reprosa "dincolo" prietenia din batatura, tradata intr-o economie de piata galopanta si arbitrara? Ar fi vrut porcul sa dea si el lapte?
Si daca porcul a vrut sa se faca aviator?!! Am auzit ca e foarte destept...poate si-a pus aceasta intrebare. Si-ar fi luat zborul, porcaindu-si destinul? Isi va lua tribut pentru folosirea lui in injurii :" porcule!" , "e de porc", "esti un porc", "mananci ca un porc!"...

Am schimbat auditia. The Pogues " Summer In Siam" si jur ca vad pe langa porci-ingerasi, si unii extrem de gratiosi in tutu si poante. Iar daca ascult "Dirty Old Town" vad o petrecere campeneasca a porcilor: porci in ciocate si jeansi murdari, purceluse in volane colorate si flori de camp dupa urechi.

Inchei aceasta paranteza, si accelerez spre o alta idee: daca am schimba sensul si destinul porcului?!: sa invitam porcii la aniversarile noastre, sa ne descantam copiii : "purcelusul meu frumos", sa avem juraminte matrimoniale: "porcule, voi fi alaturi de tine la bine si la rau", sa ne intampinam prietenii : "bine ati venit, porcilor", si astfel sufletul ne va fi usor ca fulgul, iar porcul un prieten de nadejde, care ne va elibera de pandemie, dar doar dupa ce il vom absolvi de tot ce pe nedrept i-am atribuit ca fiind murdar, cocinos.
Uite mie imi insipra muzica porcul. Am ajuns deja la Johnny Cash. Si pentru ca m-a prins spiritul de bine al porcului pot spune ca ma "porcanta"( incanta).
Iarta-mi acrobatia schizofrenica, dar sunt in the mood for ...pigs, asa ca te imbratisez, porcule!

k.g. spunea...

Bine punctat. Dar, eu zic sa ne trezim din acest vis de viitor, in care toate vietatile traiesc intr-o fantastica armonie si se alimenteaza doar cu aer si apa. Intr-un final suntem animale, cele mai puternice, iar cei puternici abuzeaza de cei slabi. In rest, toate cele bune, si sper sa gandim bine inainte de a face.

cineva... spunea...

Te contrazic: in relatia cu motanul meu eu sunt animalul slab. Si asa e si firesc. In rest, toate cele bune, de asemenea.

Trimiteți un comentariu