Ilustrate din Spania

Atunci nu ploua. Era chiar fantastic. Toată întâmplarea e construită în jurul apusului, şi asta pentru că tocmai apunea soarele. Cred că era joi, dar nu bag mâna în foc. Mă întorceam fericit de la târgul de animale. Prăduisem (adică, a vinde ceva) trei viţele valabile şi un purceluş mititel. În acea lună mi-a mers bine, în ciuda crizei. Mergeam liniştit, zâmbitor şi cu o scobitoare în gură, ce o plimbam strategic din stânga în dreapta şi nu numai. Ascultam muzică de calitate, proaspăt dată jos de pe net, tocmai îmi trăsesem fibră la colibă şi făcusem nişte cd-uri cu hituri, desigur, ubăr (adică, muzică super). Acum nu că mă laud, dar mă întorceam acasă cu maşina, adică cu A8-ul, 3 mii de centimetri şi turbo, ca să fac o paranteză; am achiziţionat-o din străinătate, de la văr-miu, are acolo o cioacă (adică, o afacere perfect legală).
Exact când să fac dreapta pe drumul fericirii (aşa se intitulează drumul spre stâna bunicului meu, când eram mic adoram leagănele, dar asta e altă poveste), am făcut pană. Problema era complicată, şi asta pentru că nu aveam rezervă, o împrumutasem lui Ninel, vecinul meu, să o pună la căruţă. Ninel avea mania curselor, la sfârşitul fiecărei săptămâni se trăgea cu sătenii (adică, rupea căruţa prin burnout şi derapaje controlate, dar asta e o altă poveste). Coborâsem din vapor şi priveam în jur, scărpinându-mă în cap. Era pustiu, şi în acel moment gândul meu ajunge la dimineaţa acelei zile, când, tocmai ieşind din casă, o pisică neagră mi-a trecut calea. Dar nu am considerat un ghinion, şi asta pentru că imediat după, am călcat într-o urmă proaspătă de câine, astfel anulându-se situaţia precedentă.
Venirea nopţii îmi sufla greoi în ceafă. Întorcându-mi privirea, realizez că suflarea venea de la o mândreţe de femeie, ce oprise întâmplător pentru nevoi personale. Îmi zâmbea, şi atunci am simţit că îmi răsărise soarele. Restul nu mai contează.

În prezent sunt în Spania, cu ea. Scriu această minipoveste şi privesc pe geam, la ea, aplecându-se după căpşune.

3 comentarii:

Marcos Pablo spunea...

Foarte tare am ras. Ma bucur ca ti-ai revenit.

k.g. spunea...

Da, e chiar laser. Eu cred ca tu esti din Spania, este?

Marcos Pablo spunea...

M-am nascut acolo dar la zece ani m-am mutat cu familia in Valcea. De atunci traiesc aici. Cresc o purcica valceana si sunt fericit. Ma reintorc regulat la Madrid dar parca nimic nu mai e ca pe vremea mea. Ce sa-i faci, totul se schimba.

Trimiteți un comentariu