Toamna
Sare vara dintre frunze
Adormite-n clar de lună.
Şi o floare îmi zâmbeşte
Fericită de lumină.
Norii albi, pufoşi, albaştri,
Se învârt prin cerul liber.
Vine noaptea, se aşterne.
Rime impuse
Luna sare de pe oaie,
mângâind o floare.
Apa trece prin pietroaie,
lâna oii o-nmoaie.
Vântul taie dealul mare,
ploaia-i rece în izvoare.
de 8 Martie
Dragă mamă,
eşti o floare parfumată
şi mireasma din petale,
eşti ca mierea de albine
şi frumoasă ca un soare,
eşti prea dulce.
Nu mai plânge !
eşti o floare parfumată
şi mireasma din petale,
eşti ca mierea de albine
şi frumoasă ca un soare,
eşti prea dulce.
Nu mai plânge !
1 comentarii:
În oraşul de pisici,
Şuşoteau mii de furnici,
Cum că mîine, pe-nserat,
Cu un tren inscripţionat,
Se cazează în oraş
Un motan nou si trufaş.
Cînd pisicile aflară,
Se făcu o zarvă rară.
Toţi motanii se-adunară
Într-o şedinţă de seară.
Şi încep a scormoni
Planuri de a-l izgoni.
Cel mai mic şi slab din fire,
Cu coada cea mai subtire,
Zice:” Poate nu stă mult,
Îi dăm ceva de băut
Îl servim cu-n şoricel,
Ş-apoi o pleca şi el”.
Toţi motanii şuşotesc,
Neliniştiţi se foiesc,
Aşteaptă sa vină rîndul
Motan-Şef să ia cuvîntul.
Şi cu glasu-i motănesc,
Zice:”dragilor, eu vă poftesc
Să vă arăţi trufaşi.
Nu vrem intruşi în oraş,
Îi vom spune negreşit
Că nu e bine –venit”.
Însă în sală era
Şi Motan Măria Sa,
Ce fusese diplomat
Ani la rînd la Pisi-Stat.
“Noi suntem motani de soi,
Nu ne temem de... pisoi,
Îl vom aştepta la gară,
Şi îl vom pofti pe seară
La o cină motănească,
Ca în lume să vorbească
Cum a fost la noi în stat
Şi ce bine s-a distrat.
Poate e vreun diplomat,
Trimis de la vreun palat”.
Unii mieunau a teamă,
Alţii nu il luau in seamă.
Într-un tîrziu hotărîră:
Să-l primească cu căldură.
Toată lumea forfotea,
Din cămări ce-i bun scotea,
Peşti puşi iute la prăjit,
Şoricei de soi la fript.
Motanul-Invidios
Sta trufaş cu pieptul scos,
El nu a fost întrebat
Dacă-l vrea pe diplomat.
A doua zi pe-nserat,
Trenul era aşteptat.
Gara plină de pisici
Şi mai mari, da şi mai mici.
Dintr-un tren inscripţionat
Un motan prea elegant,
Coboară dintr-un vagon,
Lasă geanta pe peron,
Îsi aprinde o ţigară...
Motănimea îl măsoară.
Pare ca e diplomat,
Dar puţin cam îngîmfat.
De Motan-Şef e poftit
În oraş la chefuit..
Şi se-ncinge o macheală,
Cu toţi motanii din sală,
Şi cu dans de pisicime,
De să pleci nu îţi mai vine.
Cînd, deodata, sus pe bar,
Beat, Motanul- Boschetar,
Miorlăie în gura mare:
“ Vrea cineva o ţigare?
Am adus, marfă, măi vere,
Am haşiş să fac avere.”
Pisicimea amuţeşte.
Diplomatul lung priveşte.
Îşi înfoaie coada deasă,
Scoate actele pe masă,
Şi cu un glas fioros
Spune mustăcind greţos:
“ Am venit în Pisi-Stat
Că de veste mi s-a dat
De motanii- traficanţi.
V-am prins. Sunteţi arestaţi”.
Şi aşa din Pisi-Stat
Cu un tren inscripţionat
Au plecat încătuşaţi
Toţi motanii traficanţi.
Trimiteți un comentariu