Reîntors din zări albastre, pentru o clipă

Trezit în zori, îmi pare că roua se aşterne n palme. E frig. Din cer coboară frunze coapte şi se învârtesc pe drumul răvăşit de şoapte. Ramuri coborâte aproape de pământ îşi odihnesc bătrâneţile. Iar plouă. Ce linişte! Ce sunet scos de ploaie, când cade peste pietrele din iarbă. De ar fi şi azi o zi ca mâine. Lungit prin iarbă, privesc la stelele din ziuă ce şi caută perechea. Stropi de lacrimi se aştern peste privirea îngheţată. De parcă te ar auzi ori simţi. De parcă ar plânge cu tine. De parcă s ar vedea alb în negru sau poate negru prin alb. De ce taci când plouă ?

Departe, am adormit cu gândul la sărutul dat de tine
Şi am visat că ai murit în ceaţa zorilor de mâine.

1 comentarii:

Anonim spunea...

din departare eu ma gandesc la tine,privesc spre cer si vad o stea cum vine,s-o prind asi vrea dar nu pot intorc privirea in trecut si imi doresc "oare ce imi dores" o stiu o noapte in ale tale brate calde si un sarut prin roua dimineti

Trimiteți un comentariu