Un vis de zahăr

Şoptind priviri, am auzit în noapte un sunet de perete, am stat pitit prin găuri colorate cu pânze de păianjen. Îmi bate ceasu-n clipe şi mă gândeam la tine, moartă. Am stat în întuneric cu inocenţa în mine şi mă gândeam la libertatea ascunsă. De dimineaţă m-am trezit cu un buchet în braţe, am plâns în palme, stiind că mâine e începutul şi ascultam un cântec colorat în mijloc, parcă-mi adoarme în braţele întinse spre luna zâmbitoare. E noapte şi-mi plouă prin vise întunecate şi chiar o simt în suflet, e rece şi turbată, aş vrea să plâng pierdut într-o furtună. E 3. Mereu târziu în noapte şi parcă am adormit în şoapte. Ce linişte. Ce sensuri.