Shaolin

Într-o zi de vară pierdută prin timpul trecut cu o viteză aproape infinită, soarele îşi răsărea mrejele peste vietăţile adormite de lună. În acest timp, mugurii atârnaţi prin copacii crescuţi haotic peste noapte, îşi desfac cu blândeţe aripile şi încep să zâmbească spre cerul aproape albastru. Aşezaţi pe iarba uşor rouată; maestrul, ce cântă la un fel de mandolă de suflat şi, discipolul, ce îl priveşte cu o mare plăcere întrebându-l la un moment dat:

- De ce viaţa are sens, mentore ?

O pauză acerbă, apoi un răspuns extraordinar de necomprehensibil:

- Vezi tu, micuţule ! Apa, e cea mai blândă când o atingi cu buzele sărate, ori cu degetele pătate, ori, chiar cu sufletul întreg. Dar ea, poate sparge piatra, în mii.

Zâmbind, discipolul îşi zgâi ochii spre maestru şi zise:

- Într-o zi, promit, voi fi ca tine !

4 comentarii:

Liz spunea...

cineva te-a rapit, te-a schimbat... astept sa te dea inapoi...

Liz spunea...

Many moons have passed
since our paths last crossed
Did you maybe lose your way?
'cause time is my everything

...ascult doar datorita tie...

k.g. pirel spunea...

I know you're gonna see it in the fullness of time

Liz spunea...

:)

Trimiteți un comentariu