Jurnal 28.13

Joi. Ora 3. Iar am băut. Aseară am vorbit cu bunica la telefon. E moartă de 8 ani. Mi-a promis că vine. Am visat dude coapte şi înflorite, erau albastre. Plouă. Aştept vara. Am găsit cartea pe care o caut de 2 ani, era pe noptieră, nu are titlu şi nici coperţi, doar poze. Încă mă gândesc la misterul dulapului; de ce nu arde ? ce scrie pe chestia aia din oţel ? cine e persoana care m-a atacat ?

Încercând să desluşesc un mister, îmi scârţâie o uşă, credeam că a înviat vântul, l-am sechestrat şi ucis acum 3 luni. Aud un glas înfundat, e glasul liniştii, îmi cere să-i vorbesc. Cum să fac asta, nu cunosc cuvinte. O siluetă îşi face apariţia în uşă, lumina răsare din spatele ei şi privesc conturul desenat cu raze, ce îmi dansa foarte suav în ochii ameţiţi de emoţii. Ridică o mână şi îmi face un semn să mă îndrept spre ea. Foarte hipnotizat mă îndrept spre ea. Mă împiedic de un cablu şi cad în cap spărgându-l în 3 locuri simetrice. În acel moment mă trezesc pe un câmp cu flori, privesc cerul ce se mişcă în jurul unor nori albi şi de diferite forme, miroase a struguri copţi, culeşi, parfumaţi, mângâiaţi, zdrobiţi şi lăsaţi să-şi trăiască viaţa în diferite vase.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu