Trist

Privesc prin palme un sunet tăcut şi trecător; răsărit într-o noapte cu ghiocei şi miros de flori ascunse prin părul tău, şi, apus într-o zi părăsită de soarele zâmbitor ce-ţi aduce lumină în ochi. Liniştea asta îmi dă fiori.

plouă, de multe zile,
din ochii tăi nebuni şi roşii.
la geam îmi râde iarna,
din sufletu-ţi de gheaţă.
şi florile îmi mor,
răpite iar din viaţă.

1 comentarii:

cineva.. spunea...

ploua linistit,in negru de ieri.
mi-am facut palmele umbrela,
dar tot mi-a innegrit sufletul.
ploua, de multe zile, asa,
ploaia e vaduva,
i-a murit vantul.

Trimiteți un comentariu