Locaţia: vilă situată lângă o apă.
Ora: desigur, fără importanţă, să zicem că e noapte.
Decorul: o cameră; puţină lumină; luna; o sobă mică, nişte lemne, lângă; un pat şubred, sub un picior, o carte; pe el, stă cineva; lângă el, o poză cu părinţii şi el, mic; o fereastră.
Scenariu: În cameră, cam beznă, lumina lunii intră, puţin, pe fereastră şi se aşează pe jumătate din pat, astfel luminând persoana care e întinsă pe el, care stă cu mâinile pe piept şi cu ochii în tavanul negru. La un moment dat, foarte încet îşi mişcă privirea roşie spre poză, care pare moartă de secole, aşezată pe un raft unde, adie puţin praf. O studiază cu atenţie, ceva timp, după care, în creierii lui se naşte un gând. Ce-ar fi să măcelăresc familia, ascund corpurile şi rămân cu toată averea, apoi lumea va fi numai a mea. Dar acest gând, este înăbuşit de altul, mult mai luminos şi mai suav, cum ar fi, un grătar la pădure lângă lacul lui văr`su, mare ştab în Colentina.
Concluzie: luna face minuni, ce misto e grătarul şi să o arzi internaţional.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu